1 Şi aşa veniră regele şi Haman, să ospăteze cu regina Estera. 2 Şi zis-a regele către Estera şi a doua zi la băutura de vin: Care este rugăciunea ta, regină Estera? Cere, şi ţi-se va da! Şi: Care este cererea ta? Cere, şi până la jumătatea regatului, şi se va face! 3 Atuncia răspunse regina Estera, şi zise: De-am aflat har înaintea ta, o rege, şi de va plăcea regelui, să mi-se dea vieaţa mea la rugăciunea mea, şi poporul meu la cererea mea. 4 Căci suntem vânduţi, eu şi poporul meu, spre nimicire, ucidere şi pierdere. Dar de-am fi fost vânduţi numai ca sclavi sau sclave, aş fi tăcut, cu toate că neamicul n’ar putea răsplăti regelui perderea ce ar veni din aceasta.
5 Atuncia răspuns-a regele Ahasver, şi zis-a către Estera, regina: Cine este el, şi unde este acela, care s’a sumeţit să facă aceasta? 6 Şi Estera zise: Apăsătorul şi neamicul este acest înreutăţit Haman.
Atuncia se înspăimântă Haman înaintea regelui şi a reginei. 7 Şi sculându-se regele dela băutura de vin în urgia sa, se duse în grădina palaltului; iar Haman stătu, ca să ceară vieaţa sa dela regina Estera; căci a văzut, că regele era hotărât a-l pierde.
8 Şi întorcându-se regele din grădina palatului în camera ospăţului, iacă, Haman era aruncat pe patul, pe care şedea Estera. Şi zis-a regele: Cum, caută chiar a sili şi pe regina în faţa mea, în casa mea? Şi cum ieşi vorba din gura regelui, îi şi acoperiră faţa. 9 Şi zise Harbona, unul dintre eunuchi, înaintea regelui: Iacă, şi o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, pre care Haman a făcut-o pentru Mordacheu, care a vorbit spre binele regelui, este în casa lui Haman! Şi regele zise: Spânzuraţi-l pe ea! 10 Deci spânzurară pre Haman la spânzurătoarea, ce o pregătise pentru Mordacheu. Şi aşa se linişti mânia regelui.