1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel, cari întrară cu Iacob în Egipt, fiecare veni cu casa sa: 2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda; 3 Issachar, Zabulon, şi Beniamin; 4 Dan, şi Neftali, Gad şi Asser. 5 Şi toate sufletele născute din coapsele lui Iacob erau şaptezeci de suflete, cu Iosif împreună care şi era în Egipt. 6 Şi Iosif muri, şi toţi fraţii săi, şi toată acea generaţiune. 7 Şi fiii lui Israel se îmmulţiră foarte, şi el crescură şi se împuterniciră foarte-foarte, şi ţar a se umpluse de dânşii.
8 Şi se sculă un rege nou în Egipt, care nu cunoştea pre Iosif; 9 Acesta zise poporului său: Iată poporul fiilor lui Israel este mai numeros şi mai tare decât noi: 10 Haideţi dară, să lucrăm înţelepţeşte cu dânsul, ca el să nu se îmmulţească, şi când s’ar întâmpla resbel, să se unească şi el cu inamicii noştri, şi să se lupte contra noastră, şi să iese din ţară. 11 Deci puseră preste dânşii prefecţi, ca să-i apese cu munci grele. Şi poporul zidi lui Faraon cetăţi de proviziuni: Pitom şi Raamzes. 12 Şi cu cât mal mult îi apăsa, ei cu atât mai mult se îmmulţiau şi se întindeau; şi Egiptenii, se îngroziau de fiii lui Israel. 13 Şi Egiptenii siliau cu asprime pr e fiii lui Israel să muncească. 14 Astfel ei le amărîră vieaţa prin munci grele la lut şi la cărămizi şi la toată munca depe câmp; şi toată munca care au muncit era cu asprime.
15 Şi regele Egiptului zise şi moaşelor ebreice, dintre care una se chema Şifra, şi cealaltă Pua, 16 şi zise: Voi, când moşiţi la femeile ebreice, şi le vedeţi în scaunul de nasţere, de va fi băiat, să-l omorîţi; iar de va fi fată, să trăească. 17 Dară moaşele, temându-se de Dumnezeu, nu făcură după cum le zise lor regele Egiptului; ci ele lăsară pre băieţi să trăească. 18 Atunci regele Egiptului chemă pre moaşe, şi le zise: Pentru ce aţi făcut aceasta, de aţi lăsat băieţi în vieaţă. 19 Şi moaşele răspunseră lui Faraon: Femeile ebreice nu sunt ca celea ale Egiptenilor; că sunt tari, şi nasc mai înainte dece vin moaşele la dânsele. 20 Şi Dumnezeu făcu bine moaşelor; şi poporul se îmmulţi şi se împuternici foarte. 21 Şi fiiindcă moaşele se temură de Dumnezeu, familiile poporului se făcură mari. 22 Şi Faraon porunci la tot poporul său, zicând: Pre tot băiatul ce se va naşte, să-l aruncaţi în râu, şi toată fata lăsaţi-o să trăească.