1 Şi Domnul vorbi cătră Moisi şi cătră Aaron în pământul Egiptului, zicând: 2 Această lună va fi vouă începutul lunilor; ea va fi vouă întâia dintre lunile anului.
3 Spuneţi la toată comunitatea lui Israel, zicând: În ziua a zecea a acestei luni fiecare din ei să ia câte un miel dupre casele părinţilor, câte un miel de toată casa. 4 Şi dacă o casă va fi prea mică, ca să mănânce un miel, atunci părintele să ia şi pre vecinul său, cel mai aprope de casa sa, dupre numărul sufletelor; dupre mâncarea fiecăruia să număraţi la un miel.
5 Şi mielul să vă fie fără cusur, mascul, de un an, dintre oi sau şi dintre capre să-l luaţi. 6 Şi să-l păstraţi până la a patrusprezecea zi a acestei luni; şi atunci toată adunarea comunităţii lui Israel să-l junghie între amândouă serile.
7 Şi vor lua din sângele lui, şi-l vor pune pe amândoi uşciorii uşii, şi pe pragul de sus în casele în care-l vor mânca:
8 Şi-i vor mânca carnea lui în noaptea aceea, friptă la foc şi cu azime, şi cu ierburi amare îl vor mânca. 9 Şi dintr’însul să nu mâncaţi nimica crud, nici fiert în apă, ci fript la foc, capul cu picioarele lui şi cu măruntaile lui. 10 Şi dintr’însul nimica să nu lăsaţi pe a doua zi, şi dacă va rămânea ceva până a doua zi cu foc să o ardeţi. 11 Astfel să-l mâncaţi pre el; fiindu-vă coapsele voastre încinse, încălţămintele în picioarele voastre, şi toiegile voastre în mână, şi să-l mâncaţi cu grăbire; că este pasca lui Dumnezeu.
12 Că eu în noaptea aceasta voiu trece prin pământul Egiptului, şi voiu bate pre tot întâiu-născutul din pământul Egiptului, dela om până la vită; şi voiu face judecată tutulor zeilor din Egipt; Eu Domnul. 13 Şi sângele acela va fi vouă sămn pe casele acelea în care veţi fi; că eu văzând sângele, să trec pe lângă vol, ca vouă să nu se întâmple plagă pierzătoare, când voiu bate pământul Egiptului.
14 Şi această zi să fie vouă spre amintire, ca să păziţi pre ea sărbătoare Domnului; ca lege vecinică între generaţiunile voastre o veţi păzi. 15 Şapte zile să mâncaţi azime: din ziua d’întâia să scoateţi tot ce este dospit din casele voastre, pentru că tot cel ce din ziua d’întâia şi până într’a şaptea zi va mânca pâne dospită, stârpi-se-va sufletul acela din Israel. 16 Iar ziua d’întâia se va chema sfântă, şi ziua a şaptea se va chema sfântă; nici o muncă să nu faceţi în acelea zile, fără numai câte sunt de nevoe spre mâncare pentru fiecare suflet. 17 Voi dară să păziţi azimele, că eu în această zi am scos oştirile voastre din pământul Egiptului; păziţi dară ziua aceasta ca lege vecinică între generaţiunile voastre. 18 În întâia lună, în a patrusprezecea zi a lunii d’în-tâia de cu seară începând, veţi mânca azime până la ziua douăzeci şi una ale acestei luni, seara. 19 Şapte zile dospit să nu se afle în casele voastre; că tot cel ce va mânca dospit, stârpi-se-va sufletul acela din comunitatea lui Israel, fie acela străin sau moştean. 20 Nimica dospit să nu mâncaţi, ci în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime.
21 Atunci Moisi chemă pre toţi bătrânii lui Israel, şi le zise: Alegeţi-vă, şi luaţi vouă câte un miel, dupre familiile voastre, şi-l junghiaţi pasca. 22 Şi luaţi mănunchiu de isop, şi-l muiaţi în sângele cel din strachină, şi cu acel sânge din strachină ungeţi pragul şi cei doi usciori ai uşei; şi nimenea să nu iesă pe uşa casei sale până dimineaţă. 23 Căci Dumnezeu va trece, ca să bată pre Egipteni, şi va vedea sângele pe prag şi pre cei doi usciori, şi va trece Dumnezeu pe lângă uşă şi nu va lăsa pre pierzător să între, în casele voastre, ca să vă bată.
24 Voi dară păziţi lucrul acesta ca lege pentru voi şi pentru fiii voştrii în veci. 25 Şi va fi, când veţi întra în pământul, pre care Domnul îl va da vouă, cum a zis, veţi păzi cultul acesta. 26 Şi va fi, când vor zice vouă fiii voştri: Ce fel de cult este acesta? 27 Voi veţi zice: Acesta este sacrificul de pască Domnului, care trecu în Egipt pe lângă casele fiilor lui Israel, când bătu el Egiptul, iar casele noastre le mântui. Şi poporul îşi plecă capul şi se închină. 28 Şi fiii lui Israel se duseră, şi făcură, după cum poruncise Dumnezeu lui Moisi şi lui Aaron; ei aşa făcură.
29 Şi la miezul nopţii bătu Domnul tot întâiu-născutul în pământul Egiptului, dela întâiu-născutul lui Faraon care şedea pe tronul lui, până la întâiu-născutul captivului din închisoare, până la întâiu-născutul vitelor. 30 Şi Faraon se sculă în noaptea aceea, el şi toţi servii lui şi toţi Egiptenii, şi se făcu bocet mare în Egipt; că nu era casă, în care să nu fie mort. 31 Şi el chemă pre Moisi şi pre Aaron noaptea, şi le zise: Sculaţi-vă, şi ieşiţi din poporul meu, voi şi fiii lui Israel; mergeţi şi serviţi Domnului Dumnezeu, cum aţi zis. 32 Luaţi-vă şi turmele şi cirezile voastre, cum aţi zis; duceţi-vă şi mă binecuvântaţi şi pre mine.
33 Şi Egiptenii sîliau pre popor foarte, şi se grăbiau să-l facă să iesă din ţară; căci ziceau: Toţi perim. 34 Şi poporul luă aluatul său, mai înainte de a se dospi, cu covăţele lor legate în vestmintele lor pe umeri. 35 Şi fiii lui Israel făcură dupre cuvântul lui Moisi, şi împrumutară dela Egipteni vase de argint şi vase de aur şi vestminte. 36 Şi Domnul făcu ca poporul său să afle har la Egipteni, şi ei le împrumutură lor; şi aşa ei despoiară pre Egipteni.
37 Şi fiii lui Israel plecând din Raamzes veniră la Succot, ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri, fără de copii. 38 Şi cu ei ieşi amestecătură mare de străini, şi turme de oi şi de boi, vite multe foarte. 39 Şi ei din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt turte de azime; fiindcă nu era dospit; că ei fiind goniţi de Egipteni să iese, nu putură să întârzie; şi hrană nu-şi putură pregăti.
40 Iar locuirea fiilor lui Israel, cât au locuit în Egipt; fu patru sute şi treizeci de ani. 41 Şi a fost, că la încheierea a patru sute şi treizeci de ani, tocmai într’aceeaşi zi, toate oştirile lui Dumnezeu ieşiră din pământul Egiptului.
42 Aceasta este noaptea, ce trebue a se păzi lui Dumnezeu, căci atunci i-a scos el pre dânşii din pământul Egiptului; aceasta este noaptea, ce trebue a să păzi lui Dumnezeu de cătră toţi fiii lui Israel în generaţiunile lor.
43 Şi Dumnezeu zise lui Moisi şi lui Aaron: Aceasta este legea paştilor: nici un străin nu va mânca dintr’însa. 44 Dară tot servul, cu argint cumpărat, după ce-l vei circumcide, va mânca dintr’însa. 45 Străin şi năimit nu va mânca dintr’însa. 46 Pasca se va mânca într’o singură casă, şi din carnea ei nu veţi scoate nimica afară din casă; şi os dintr’însa să nu sdrobiţi. 47 Toată comunitatea lui Israel va face aceasta. 48 Şi un străin, de va locui cu tine, şi de va voi să facă pasca Domnului, aceluia se va circumcide toată partea bărbătească, şi atunci se va apropia el ca să facă aceasta; şi acela va fi ca şi un moştean al ţării; dară nici un necircumcis nu va mânca din ea. 49 O lege va fi pentru moşteanul şi pentru străinul ce va locui între voi.
50 Şi toţi fiii lui Israel făcură, cum porunci Dumnezeu lui Moisi şi lui Aaron; ei aşa făcură.
51 Şi aceasta a fost tocmai în ziua aceea, când scoase Domnul pre fiii lui Israel din pământul Egiptului dupre oştirile lor.