1 Şi Domnul vorbi cătră Moisi, zicând: 2 sfinţeşte-mi pre tot întâiu-născutul, pre tot cel ce deşchide matricea între fiii lui Israel, dela om până la vită, aceia ai mei sunt.
3 Şi Moisi, zise poporului: Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; că Domnul cu mână tare v’a scos pre voi de acolo. Într’însa să nu mâncaţi dospit. 4 Voi astăzi ieşiţi în luna Abib. 5 Şi va fi, când te va duce pre tine Dumnezeu în pământul Cananeilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Heveilor, şi al Iebuseilor, pre care el cu jurământ l-a promis părinţilor tăi, că ţi-l va da ţie, în pământul, în care curge lapte şi miere, atunci să păzeşti acest cult în luna aceasta. 6 Şapte zile să mâncaţi azime, şi într’a şaptea zi să fie sărbătoare Domnului. 7 Azime să mâncaţi în cele şapte zile, şi să nu se vadă la tine dospit, nici măcar aluat dospit în toate ţinuturile tale. 8 Şi în ziua aceea să spui fiilor tăi, zicând: Acesta facem spre amintire de ceeace Domnul făcu mie, când ieşii din Egipt. 9 Şi aceasta să fie ţie spre semn pe mâna ta şi spre amintire înaintea ochilor tăi, ca legea lui Dumnezeu să fie în gura ta; că cu mâna tare te-a scos pre tine Dumnezeu din Egipt. 10 Să păzeşti dară această lege în toţi anii la timpul său.
11 Şi va fi, când te va duce pre tine Dumnezeu în pământul Cananeilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi-l va da ţie, 12 atunci vei trece lui Dumnezeu tot ce deşchide matricea, şi tot ce deşchide pântecele dintre vitele tale, şi partea bărbătească va fi lui Dumnezeu. 13 Şi tot întâiu-născutul asinei vei răscumpăra cu miel; şi de nu o vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Dară pre tot întâiu-născutul de om între fiii tăi îl vei răscumpăra.
14 Şi va fi, dacă în viitor te va întreba fiul tău, zicând î: Ce însemnează aceasta? Tu vei zice lui: Cu mână tare ne-a scos pre noi Domnul din Egipt din casa robiei; 15 şi se întâmplă, ca Faraon să fie cu inimă împetrită şi nu ne lăsă să ieşim, atunci Dumnezeu omorî pre toţi întâiu-născutul din pământul Egiptului, dela întâiu-născutul oamenilor, până la întâiu-născutul vitelor: pentru aceea sacrific eu lui Dumnezeu tot ce deşchide matricea, partea bărbătească; iar pre tot întâiu-născutul fiilor mei îl răscumpăr. 16 Şi aceasta va fi ţie spre semn pe mâna ta şi spre legături de amintire între ochii tăi, că cu mână tare ne-a scos pre noi Domnul din Egipt.
17 Şi a fost, după ce Faraon liberă pre popor, Dumnezeu nu-i conduse pre dânşii prin calea pământului Filistenilor, deşi era mai aproape; că Dumnezeu zise: Ca nu cumva poporul văzând resbelul, să-i pară rău, şi iarăşi să se întoarcă în Egipt. 18 Ci Dumnezeu făcu ca poporul să ocolească pe calea din pustiu spre Marea-Roşie. Şi fiii lui Israel ieşiră înarmaţi din pământul Egiptului.
19 Şi Moisi luă cu sine osemintele lui Iosif; căci Iosif jurase pre fiii lui Israel, zicând: Dumnezeu vă va cerceta pre voi, şi voi veţi duce oasele mele de aici.
20 Şi plecând din Succot, tăbărîră în Etham, carele este la marginea pustiului.
21 Şi Dumnezeu mergea înaintea lor, ziua în stâlp de nor, spre a le arăta calea, iar noaptea în stâlp de foc, spre a lumina lor, ca ei să poată merge ziua şi noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta ziua de dinaintea poporului, nici stâlpul de foc noaptea.