1 Şi Dumnezeu vorbi cătră Moisi, zicând: 2 Spune fiilor lui Israel, ca să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă cu Baal-Zefon; în dreptul lui să tăbărîţi, lângă mare. 3 Că Faraon va zice despre fiii lui Israel: Ei s’au rătăcit prin ţară, pustiul i-a închis. 4 Şi eu voiu învârtoşa inima lui Faraon, ca el să-i urmărească pre ei; şi eu mă voiu glorifica în Faraon şi în toată armata lui; şi Egiptenii vor cunoaşte că eu sunt Dumnezeu. Şi ei făcură aşa.
5 Şi dându-se în ştire regelui din Egipt, că poporul fuge, inima lui Faraon şi a servilor lui în privirea poporului se schimbă, şi ziseră: Ce este aceasta ce am făcut noi, de am lăsat pre Israel să meargă şi să nu mai servească nouă? 6 Şi el înhămă la carul său, şi luă poporul său cu sine; 7 Şi luă şase sute de care alese şi toate carele du Egipt, şi preste toate puse căpetenii. 8 Şi Dumnezeu învârtoşă inima lui Faraon, regele Egiptului, şi ei urmăriră pre fiii lui Israel. Dară fiii lui Israel ieşiră cu mână înaltă. 9 Şi Egiptenii îi urmăriră pre ei, toţi caii şi carele lui Faraon şi călăreţii lui şi toată armata; şi-i ajunseră, tăbărîţi fiind la Pihahirot lângă mare în dreptul Baal-Zefonului.
10 Şi când Faraon se apropie, fiii lui Israel îşi ridicară ochii, şi iată Egiptenii veniau în urma lor; şi fiii lui Israel se temură foarte, şi strigară cătră Dumnezeu; 11 şi ziseră lui Moisi: Au nu erau morminte în Egipt, de ne-ai scos pre noi să murim în pustiu? Ce este aceasta ce ne-ai făcut nouă că ne-ai scos din Egipt? 12 Au nu era acesta cuvântul, care l-am vorbit cătră tine în Egipt, zicând: Lasă-ne, şi vom servi Egiptenilor? Că mai bine era pentru noi, ca să servim Egiptenilor, decât să murim în pustiu.
13 Atunci Moisi zise poporului: Nu vă temeţi, puneţi-vă şi asţeptaţi să vedeţi mântuirea cea dela Dumnezeu, pre care o va face vouă astăzi; că aceşti Egipteni, pre cari îi vedeţi voi astăzi, nu-i veţi mai vedea în veci. 14 Domnul se va lupta pentru voi, voi deci tăceţi.
15 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Ce strigi cătră mine? Zi fiilor lui Israel, ca să plece. 16 Iar tu ridică-ţi toiagul tău, şi-ţi întinde mâna ta spre mare, şi o despică pre ea; şi fiii lui Israel vor trece prin mare pe uscat. 17 Că iată eu voiu învârtoşa inima Egiptenilor, ca ei să între în urma lor, şi eu mă voiu glorifica întru Faraon, şi întru toată oastea lui, în carele lui, şi în călăreţii lui. 18 Şi Egiptenii vor cunoaşte, că eu sunt Dumnezeu, când mă voiu glorifica întru Faraon, în carele şi călăreţii lui.
19 Atunci îngerul Domnului, carele mergea înaintea taberei lui Israel, plecă, şi merse în urma lor; şi stâlpul de nor se râdică dinaintea lor, şi stete dinapoia lor. 20 Şi el veni între tabăra Egiptenilor şi între tabăra lui Israel. Şi el pentru unii era nor întunecos, iar altora le lumina noaptea, încât unii de alţii nu se apropiară toată noaptea.
21 Şi Moisi întinzându-şi mâna sa spre mare, Domnul printr’un vânt de răsărit făcu ca marea să se retragă toată noaptea, şi marea o făcu uscată, şi apa se despică. 22 Şi fiii lui Israel merseră în mijlocul mării pe uscat; şi apa le era lor ca un perete de-a dreapta şi de-a stânga.
23 Şi Egiptenii luându-se după dânşii, întrară în urma lor în mare, adecă toţi caii lui Faraon, carele lui şi călăreţii lui. 24 Şi era pe la vegherea dimineţii, şi Dumnezeu din stâlpul de foc şi de cel de nor căută asupra armatei Egiptenilor, şi armata Egiptenilor o turbură; 25 şi depărtă roatele carelor lor, încât îi duceau cu greutate. Atunci ziseră Egiptenii: Să fugim de dinaintea lui Israel, că Domnul se luptă pentru dânşii asupra Egiptenilor! 26 Şi Domnul, zise lui Moisi: Întinde-ţi mâna ta spre mare, şi apa se va întoarce preste Egipteni, preste carele lor, şi preste călăreţii lor. 27 Şi Moisi îşi întinse mâna sa spre mare, şi marea despre ziuă se întoarse în puterea sa la locul ei; şi Egiptenii fugind o întâmpinară. Aşa Domnul aruncă pre Egipteni în mijlocul mării. 28 Şi întorcându-se apa înapoi, acoperi carele şi pre călăreţii din toată oastea lui Faraon, cari întraseră după Israeliţi în mare; nici unul dintr’înşii nu mai rămase. 29 Dară fiii lui Israel trecură pe uscat prin mijlocul mării şi apa le-a fost lor perete de-a dreapta şi de-a stânga.
30 Astfel mântni Domnul pre Israel în ziua aceea de mâna Egiptenilor, şi Israel văzu pre Egipteni morţi pe ţărmul mării. 31 Şi Israel văzu mâna cea tare, care Domnul o arătă în contra Egiptenilor. Şi poporul se temu de Domnul, şi crezu lui Dumnezeu şi lui Moisi, servul său.