1 Şi plecând ei din Elim, veniră toată comunitatea fiilor lui Israel în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua cincisprezecea a lunii a doua dela ieşirea lor din pământul Egiptului. 2 Şi toată comunitatea fiilor lui Israel murmură în contra lui Moisi şi a lui Aaron în pustiu; 3 şi le ziseră lor fiii lui Israel: Mai bine să fi murit de mâna Domnului în pământul Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne, şi mâncam pâne de ne săturam; că ne-aţi adus în pustiul acesta, ca toată adunarea aceasta să o omorîţi cu foame.
4 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Iată eu voiu face să plouă vouă pâne din cer, şi poporul să iesă ziua, şi să adune cât îi va fi de ajuns pentru acea zi, ca să-i cerc pre ei, dacă umblă în legea mea, sau nu. 5 Şi va fi, că în a şasea zi să pregătească aceeace vor fi adus; şi va fi îndoit mai mult din aceeace adunau ei pentru o zi.
6 Şi Moisi şi Aaron ziseră tutulor fiilor lui Israel: De seară veţi cunoaşte, că Dumnezeu v’a scos pre voi din pământul Egiptului: 7 Şi mâne veţi vedea mărirea Domnului; că el a auzit murmurarea voastră contra lui Dumnezeu; că noi ce suntem, de murmuraţi contra noastră? 8 Şi Moisi zise: Când Dumnezeu vă va da carne să mâncaţi, şi dimineaţa pâne să vă săturaţi, va fi semn, că Dumnezeu a auzit murmurile voastre, cu care murmuraţi contra lui; că noi ce suntem? murmurile voastre nu sunt contra noastră, ci contra lui Dumnezeu. 9 Şi Moisi zise lui Aaron: Zi cătră toată comunitatea fiilor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit murmurile voastre.
10 Şi a fost, când vorbia Aaron cătră toată comunitatea fiilor lui Israel, se uitară spre pustiu, şi iată: mărirea Domnului se arătă în nor. 11 Şi Dumnezeu vorbia cătră Moisi, zicând: 12 Am auzit murmura fiilor lui Israel. Spune lor, zicând: Între amândouă serile veţi mânca carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâne, şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
13 Şi seara veniră prepeliţe de acoperiră tabăra, iar dimineaţa zăcea un strat de rouă împrejurul taberii. 14 Iar după ce acel strat de rouă dispăru, iată deasupra feţii pământului, ceva mărunt, desghiocat, mărunt ca bruma pe pământ. 15 Şi fiii lui Israel văzând, ziseră unul cătră altul: Man hu, că ei nu ştiau ce lucru este acela. Şi Moisi le-a zis: Aceasta este pânea, care va dat-o Dumnezeu spre mâncare. 16 Şi acesta e cuvântul, care l-a poruncit Dumnezeu: Strângeţi dintr’însa, fiecare dupre mâncarea sa, de cap câte un gomer; dupre numărul sufletelor voastre, câte le aveţi fiecare în cortul său, să luaţi. 17 Şi fiii lui Israel făcură aşa, şi culeseră unul mai mult, altul mai puţin. 18 Şi după ce o măsurară cu gomerul, nici cel ce strânse mai mult, n’avu mai mult; nici cel ce strânse mai puţin, n’avu mai puţin; ci fiecare strânse dupre mâncarea sa. 19 Şi Moisi zise cătră dânşii: Nimenea să nu lase dint’aceasta până a doua zi. 20 Dară nu ascultară de Moisi, ci lăsară unii până a doua zi, şi aceasta făcu vermi şi se împuţi; şi Moisi se mânie pre ei foarte. 21 Aşa ei culeseră în toată dimineaţa, fiecare dupre mâncarea sa; şi încălzindu-se soarele, se topia.
22 Şi în ziua a şasea ei culeseră pâne îndoită, de cap câte două gomere. Şi toţi mai marii comunităţii veniră şi spuseră lui Moisi. 23 Şi el răspunse lor: Aceasta este aceea ce a zis Domnul: Mâne este răpaus, sabat sfânt Domnului; Coaceţi azi ce aveţi să coaceţi, şi fierbeţi ceeace aveţi să fierbeţi; şi tot ce va întrece, strângeţi, păstrând pentru mâne. 24 Şi ei rămăşiţa o strânseră până a doua zi, după cum le poruncise Moisi; şi nu se împuţi, nici vermi nu se făcură într’însa. 25 Atunci zise Moisi: Mâncaţi aceasta astăzi, că astăzi este sabatul Domnului; aceasta nu veţi afla astăzi pe câmp. 26 În şase zile să o culegeţi, iar a şaptea zi este sabat, în care nu va fi nimic. 27 Şi a şaptea zi ieşiră unii din popor să culeagă, şi nu aflară. 28 Atunci zise Dumnezeu lui Moisi: Până când veţi respinge de a păzi ordinile mele şi legile mele? 29 Vedeţi, pentru că Dumnezeu v’a dat vouă sabatul, pentru aceea vă dă el vouă în ziua a şasea pâne pentru două zile; se şeadă fiecare a casă, şi nimenea să nu iasă din locul său în ziua a şaptea. 30 Şi aşa poporul răpauză în ziua a şaptea. 31 Şi casa lui Israel chemă numele ei Mana. Şi ea seamănă cu sămânţa de coriandru, alb, şi avea gustul de turtă cu miere.
32 Şi Moisi zise: Aceasta este ce a poruncit Dumnezeu: Umpleţi un gomer de ea, spre a o păstra pentru generaţiunile voastre, ca să vadă pânea cu care v’am nutrit eu pre voi în pustiu, după ce v’am scos pre voi din pământul Egiptului. 33 Deci Moisi zise lui Aaron: Ia un vas, şi pune într’însul un gomer plin de mană, şi o aşează pre ea înaintea lui Dumnezeu, spre a se păstra pentru generaţiunile voastre. 34 Şi cum poruncise Domnul lui Moisi, aşa puse Aaron vasul cu mană înaintea mărturii, ca să se păstreze. 35 Iar fii lui Israel mâncară mană patru zeci de ani, până ce veniră în pământul locuit; mană mâncară ei, până ce ajunseră la hotarele pământului Canaan. 36 Iar un gomer este a zecea parte din Efă.