1 Iar Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moisi, auzind toate câte Dumnezeu făcuse lui Moisi şi lui Israel poporul său: scoţând Domnul pre IsraeI din Egipt; 2 Ietro, socrul lui Moisi luă pre Sepfora, femeia lui Moisi, după ce el o retrimise pre dânsa; 3 şi pre cei doi fiii ai ei, din cari unul se chemă Gherşom, că Moisi zise: Străin am fost eu în pământ străin. 4 Şi celalt se chemă Eliezer, că el zise: Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor, şi m’a scăpat de sabia lui Faraon. 5 Şi Ietro, socrul lui Moisi, veni la Moisi, cu fiii lui şi femeia sa, în pustiu unde tăbărîse, lângă muntele lui Dumnezeu; 6 şi zise lui Moisi: Eu Ietro, socrul tău, vin la tine, şi femeia ta şi cei doi fii ai ei cu dânsa. 7 Atunci Moisi ieşi socrului său întru întâmpinare, şi se plecă, şi-l sărută, întrebându-se unul pre al-tul de sănătate; şi întrară în cort.
8 Şi Moisi, spuse socrului său, toate câte a făcut Dumnezeu lui Faraon şi Egiptenilor pentru Israel; şi toate nevoile câte le-au aflat pe cale, şi cum i-a scăpat pre dânşii Dumnezeu. 9 Şi Ietro se bucură de tot binele cu făcu Domnul cu Israel, că l-a scăpat din mâna Egiptenilor. 10 Şi Ietro zise: Binecuvântat să fie Domnul, care v’a scăpat pre voi din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon, şi care a mântuit pre acest popor de sub puterea Egiptenilor! 11 Acum cunosc eu, că Dumnezeu este mai mare decât toţi zeii, că a triumfat contra semeţei lor trufii. 12 Şi Ietro, socrul lui Moisi, aduse arderi de tot şi alte sacrificii lui Dumnezeu; şi Aaron şi toţi bătrânii lui Israel, veniră să mănânce pâne cu socrul lui Moisi, înaintea lui Dumnezeu.
13 Şi a doua zi şezu Moisi, ca să judece pre popor; şi poporul stete înaintea lui Moisi de dimineaţa până seara. 14 Şi văzând, socrul lui Moisi, toate câte făcea el poporului, zise: Ce este aceasta ce faci tu cu poporul? Pentru ce şezi singur, şi tot poporul stă împrejurul tău de dimineaţa până seara? 15 Şi Moisi, răspunse socrului său: Poporul vine la mine, ca să întrebe de judecata lui Dumnezeu. 16 Când au ei o pricină, vin la mine; şi eu judec între unul şi între altul, şi-i învăţ pre ei poruncile lui Dumnezeu şi legile sale.
17 Atunci socrul lui Moisi, îi zise: Nu este bine lucrul, care faci. 18 Prea te osteneşti, şi tu şi tot poporul acesta, care este cu tine; acest lucru este prea greu pentru tine; tu nu-l vei putea face singur. 19 Acum ascultă vocea mea; eu îţi voiu da sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine. Tu fii pentru popor înaintea lui Dumnezeu, şi tu le poartă pricinele lor cătră Dumnezeu; 20 Şi-i învaţă poruncile lui Dumnezeu şi legile lui, şi le arată lor calea, pe care au să meargă, şi faptele, care au să le facă; 21 şi tu din tot poporul îţi alege oameni vrednici, temători de Dumnezeu; oameni ai adevărului, cari să urască lăcomia; şi-i pune preste dânşii capi preste o mie, capi preste o sută, capi preste cincizeci, şi capi preste zece. 22 Aceştia să judece poporul în tot timpul, şi să fie, ca toate pricinele cele mari să ţi-le aducă ţie, şi toate pricinele mici să le judece ei. Şi sarcina ta se va uşura, dacă ei o vor purta împreună cu tine. 23 De vei face lucrul acesta, şi Dumnezeu de-ţi va porunci, atunci tu vei putea sta, şi tot poporul acesta va putea ajunge cu pace la locul său.
24 Şi Moisi ascultă de cuvântul socrului său, şi făcu toate câte zise el. 25 Şi Moisi alese din tot Israelul bărbaţi vrednici, şi-i puse capi preste popor, capi preste o mie, capi preste o sută, capi preste cincizeci, şi capi preste zece. 26 Şi aceştia judecară pre popor în tot timpul: pricinele cele grele le aduceau lui Moisi, iar pre toate pricinele cele mici le judecau ei. 27 Şi Moisi lăsă pre socrul său, care se duse la pământul lui.