1 În întâia zi din luna a treia, după ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, tot într’aceiaş zi veniră ei în pustiul Sinai. 2 Şi ei plecară dela Refidim, şi veniră în pustiul Sinai, şi tăbărîră în deşert; Israel, zic, tăbărîră acolo în dreptul muntelui. 3 Şi Moisi se sui la Dumnezeu, Şi Domnul îl chemă din munte, zicând: Aşa să vorbeşti casei lui Iacob, şi să dai în ştire fiilor lui Israel: 4 Voi aţi văzut ceeace am făcut Egiptenilor, şi cum v’am purtat pre voi ca pe aripi de vultur, şi v’am adus la mine. 5 Acum de veţi asculta de vocea mea. şi veţi păzi legământul meu, veţi fi mie popor ales între toate popoarele, că al meu este tot pământul; 6 şi-mi veţi fi mie imperiu preoţesc, şi naţiune sfântă. Aceste sunt cuvintele ce le vei vorbi fiilor lui Israel.
7 Deci Moisi veni, şi chemă pre bătrânii poporului, şi puse înaintea lor toate aceste cuvinte, cari îi poruncise Dumnezeu. 8 Şi tot poporul răspunse într’una, şi zise: Toate vom face câte a zis Dumnezeu. Şi Moisi, reîntoarse lui Dumnezeu cuvintele poporului.
9 Şi Dumnezeu, zise lui Moisi: Iată eu voiu veni la tine în nor des, pentru ca poporul să auză, când voiu vorbi eu cu tine, şi să creadă ţie în veci.
10 Şi Moisi reîntoarse Domnului cuvintele poporului. Şi Domnul, zise lui Moisi: Mergi la popor, ca să-i sfinţeşti pre ei astăzi şi mâne, şi ei să-şi spele vestmintele lor; 11 şi să fie gata pentru a treia zi: că în ziua a treia se va coborî Domnul pe muntele Sinai, în văzul a tot poporul. 12 Şi vei pune îngrădiri poporului jur împrejur, şi-i vei zice: Feriţi-vă să nu vă suiţi pe acest munte, nici să vă atingeţi de marginea lui; că tot care se va atinge de munte, acela se va omorî. 13 Nici o mână nu se va atinge de dânsul, că, de se va atinge cineva, se va ucide cu pietri, sau se va săgeta; fie vită, fie om, nu va trăi. Când cornul va suna cu încordare atunci se vor sui pe munte.
14 Şi Moisi se pogorî depe munte la popor, şi sfinţi pre popor, şi ei îşi spălară vestmintele lor. 15 Şi el zise poporului: Fiţi gata în ziua a treia; de femeie să nu vă apropiaţi.
16 Şi după trei zile, dimineaţa se făcură tunete şi fulgere, şi un nor gros pe munte, şi un mare sunet de trâmbiţă; şi tot poporul cel din tabără se cutremură. 17 Şi Moisi scoase pre popor din tabără spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi ei rămaseră sub poalele muntelui. 18 Iar muntele Sinai fumega tot; căci Dumnezeu se pogorîse pe dânsul în foc; şi fumul lui se sui ca şi fumul cuptorului; şi tot muntele se cutremură foarte. 19 Şi sunetul trâmbiţei mergea întărindu-se; Moisi vorbia, şi Dumnezeu răspundea lui cu vocea.
20 Şi Dumnezeu se pogorî pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; şi Dumnezeu chemă pre Moisi în vârful muntelui, şi Moisi se sui.
21 Şi Dumnezeu, zise lui Moisi: Pogoară-te şi spune poporului, să nu străbată la Dumnezeu ca să-l vază, ca nu mulţi dintr’înşii să cadă. 22 Chiar şi preoţii, cei ce se apropie de Domnul, să se sfinţească; ca nu cunma să se arunce asupra lor Dumnezeu. 23 Şi Moisi zise, lui Dumnezeu: Poporul nu se poate sui pe muntele Sinai, că tu ni-ai spus, zicând: Pune îngrădiri împrejurul muntelui, şi-l sfinţeşte pre el. 24 Şi Dumnezeu zise cătră dânsul: Mergi, pogoară-te, şi apoi te suie tu şi Aaron cu tine; iar preoţii şi poporul să nu străbată să se suie la Dumnezeu, ca el să nu se arunce asupra lor. 25 Şi Moisi se pogorî la popor, şi le spuse toate.