1 Şi Dumnezeu cuvântă toate aceşte cuvinte, zicând: 2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos pre tine din pământul Egiptului, din casa robiei. 3 Să nu aibi alţi zei, afară de mine.
4 Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, nici altă asemănare de cele ce sunt în cer sus, sau jos pe pământ, sau în apă sub pământ; 5 Să nu te închini înaintea lor, nici să slujeşti lor; că eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Dumnezeu gelos, care păcatele părinţilor pedepsesc în fii până într’a treia şi a patra generaţiune acelor cari mă urăsc pre mine; 6 Şi care fac milă până la a mia generaţiune, celor ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele.
7 Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău în desert; că Dumnezeu nu va lăsa nepedepsit pre acela, care va lua numele lui în deşert.
8 Adu-ţi aminte de ziua sabatului, ca să o sfinţeşti pre ea! 9 Şase zile vei lucra, şi-ţi vei face toate lucrurile tale. 10 Iar ziua a şaptea sabatul, este Domnului Dumnezeului tău; nu vei face într’însa nici un lucru, nici tu, nici servul tău, nici serva ta, nici vre-o vită a ta, nici străinul tău, care locueşte în lăuntrul porţilor tale; 11 Că în şase zile a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, şi marea, şi tot ce este într’însele, şi în ziua a şaptea a repausat; pentru acea binecuvântă Dumnezeu ziua sabatului, şi o sfinţi pre ea.
12 Onorează pre părintele tău şi pre mamă ta, pentru ca zilele tale să fie multe pe pământul, pre care-l dă ţie Domnul, Dumnezeul tău.
13 Să nu ucizi.
14 Să nu preacurveşti.
15 Să nu furi.
16 Să nu mărturiseşti mărturie mincinoasă asupra aproapelui tău.
17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti femeia aproapelui tău, nici servul lui, nici serva sa, nici boul lui, nici asinul lui, nici nimica din cele ce sunt ale aproapelui tău.
18 Şi tot poporul vedea tunetele şi fulgerile şi sunetul trâmbiţii şi muntele fumegând. Şi poporul văzând acestea, se cutremura şi sta departe; 19 şi zise cătră Moisi: Vorbeşte tu cu noi, şi noi vom asculta; şi să nu vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim. 20 Şi Moisi zise cătră popor: Nu vă temeţi, că Dumnezeu a venit, ca să vă cerce pre voi, şi ca temerea lui să fie între voi, ca să nu păcătuiţi.
21 Şi poporul sta departe, iar Moisi se apropie de negura în care era Dumnezeu.
22 Şi Dumnezeu, zise lui Moisi: Aşa vei zice fiilor lui Israel: Voi aţi văzut, că eu din cer am vorbit cu voi. 23 Să nu vă faceţi vouă zei afară de mine: zei de argint, zei de aur să nu faceţi vouă.
24 Fă mie altar de pământ, şi-mi sacrifică pe dânsul arderile tale de tot şi jertfele de bucurie, oile tale şi boii tăi. În tot locul ori-unde voiu aşeza amintirea numelui meu, voiu veni la tine, şi te voiu binecuvânta. 25 Iar de vei face mie altar de peatră, să nu-l zideşti din pietri cioplite; căci, cum vei pune ferul tău preste dânsul, îl pângăreşti. Nici să nu te sui pe trepte la altarul meu, ca să nu se descopere goliciunea ta.