1 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Mergi, sue-te tu şi poporul pre care l-ai scos din pământul Egiptului, în pământul, pre care cu jurământ l-am promis lui Abraam, lui Isaac şi lui Iacob, zicând: Seminţiei tale îl voiu da pre el; 2 (şi eu voiu trimite un înger inaintea ta, şi voiu alunga pre Cananei, şi pre Amorei, şi pre Hetei, şi pre Ferezei, şi pre Hevei, şi pre Iebusei); 3 în pământul, unde curge lapte şi miere. Dar eu nu mă voiu sui în mijlocul tău, căci tu eşti popor tare la cerbice; ca să nu te pierd într’această cale.
4 Şi poporul auzind aceste dureroase cuvinte, toţi se întristară; şi nimenea, nu puse pe sine podoabele sale. 5 Că Dumnezeu zise lui Moisi: Zi fiilor lui Israel: Voi sunteţi popor tare la cerbice; o clipă numai de aş păşi în mijlocul tău, te-aş mistui; acum dară aruncă depe tine podoabele tale, şi voiu vedea ceeace voiu face cu tine. 6 Şi fiii lui Israel îşi scoaseră podoabele lor la muntele Horeb.
7 Şi Moisi luă cortul, şi-l întinse afară de tabără, departe de tabără, şi-l numi pre acesta: cortul întrunirii. Şi a fost, că oricine căuta pre Dumnezeu, mergea la cortul întrunirii, care era afară de tabără. 8 Şi când ieşi Moisi afară la acel cort, tot poporul se sculă, şi fiecare sta la uşa cortului său, şi să uita după Moisi, până ce întră el în cort.
9 Şi îndată ce întra Moisi în cort, stâlp de nor se pogora, şi sta la uşa cortului, şi Domnul vorbia cu Moisi. 10 Şi tot poporul vedea stâlpul de nor stând la uşa cortului: şi poporul se sculă tot, şi se închina fiecare la uşa cortului său. 11 Şi Dumnezeu vorbia cu Moisi faţă în faţă, precum vorbeşte om cu amicul său; şi Moisi se reînturnă în talbără, şi servul său Iosua, fiul lui Nun, om tânăr, nu se depărtă de cort.
12 Şi Moisi zise cătră Dumnezeu: Iată, tu mi-ai zis: Du poporul acesta. Dară tu nu mi-ai făcut cunoscut pre acela, pre care vrei să-l trimiţi cu mine; şi tu ai zis: Eu te-am cunoscut pe nume, şi ai aflat har în ochii mei. 13 Acum dar, de am aflat har în ochii tăi, arată-mi, rogu-te, calea ta, ca să te cunosc pre tine, şi să aflu har în ochii tăi; şi te uită, că acest popor este poporul tău. 14 Şi Domnul zise: Faţa mea va merge înainte, şi eu îţi voiu da ţie linişte. 15 Şi Moisi zise cătră dânsul: Dacă faţa ta nu va merge înainte, atuncia, nu ne mai duce de aicia. 16 Şi întru ce se va cunoaşte, că am aflat har în ochii tăi, eu şi poporul tău; dacă nu într’aceasta, că tu vei merge împreună cu noi? Aşa noi vom fi însemnaţi, eu şi poporul tău, mai mult decât toate popoarele ce sunt pe faţa pământului.
17 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Eu şi aceasta, ce zici tu acum, voiu face; căci tu al aflat har în ochii mei, şi eu te-am cunoscut pe nume.
18 Şi Moisi îi zise: Rogu-te, Doamne, fă ca să văd mărirea ta! 19 Şi Domnul îi răspunse: Voiu face ca să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea mea; şi numele lui Dumnezeu îl voiu rosti înaintea ta, că sunt îndurător cătră cela ce voiu să fiu îndurător, şi miluesc pre cel ce voiu să miluesc. 20 Şi-i zise: Tu faţa mea nu o vei vedea, că omul nu mă poate vedea, şi să rămână viu. 21 Apoi zise Dumnezeu: Iată aicia un loc la mine! Şi tu stai pe acea stâncă. 22 Şi va fi când va trece mărirea mea, te voiu pune în spărtura acelei stânci, şi te voiu acoperi cu mâna mea, până ce voiu trece. 23 Apoi trăgănd mâna mea dela tine, tu-mi vei vedea dosul, dar faţa mea nu se va vedea.