1 Şi după acestea Moisi şi Aaron veniră şi ziseră lui Faraon: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasă pre poporul meu să meargă, ca să-mi sărbătorească în pustiu. 2 Dară Faraon zise: Cine este Domnul, de a cărui voce am eu să ascult, ca să las pre fiii lui Israel? Nici pre Domnul nu-l cunosc, nici pre Israel nu-l voiu lăsa să meargă.
3 Şi ei ziseră: Dumnezeul Ebreilor ne-a întâmpinat pre noi, lasă-ne, rugămu-ne, să mergem cale de trei zile în deşert, şi să sacrificăm Domnului, Dumnezeul nostru, ca el să nu trimită asupra noastră ciumă sau sabie.
4 Iar regele Egiptului le zise: Voi, Moisi şi Aaron! Pentru ce trageţi pre popor dela lucrul său? Duceţi-vă fiecare la munca sa.
5 Şi Faraon mai zise: Iată, este acum poporul prea numeros în ţară, şi voi vreţi să-l împedecaţi dela munca sa.
6 Şi Faraon porunci într’acea zi impilătorilor poporului şi prefecţilor lor, zicând: 7 Mai mult să nu daţi paiu poporului pentru facerea cărămizilor ca până acum, ci să meargă şi să-şi adune paiu. 8 Şi totuşi numărul cărămizilor, care făceau ei până acum, să-l impuneţi; să nu-l micşoraţi lor; că sunt leneşi; deaceea strigă, zicând: Să mergem şi să sacrificăm Dumnezeului nostru. 9 Îngreue-se munca oamenilor acestora; ocupe-se de ea, şi să nu se uite la vorbe deşerte.
10 Atunci impilătorii poporulul şi prefecţii lor ieşiră, şi vorbiră cătră popor, zicând: Aşa zice Faraon: Mai mult nu vă mai dau paiu! 11 Duceţi-vă singuri, şi vă strângeţi paiu de unde veţi afla; dară nimica nu se va micşora din munca voastră. 12 Deci poporul se risipi în tot pământul Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paiu. 13 Şi impilătorii îi siliau, zicându-le: Faceţi munca voastră, ceeace sunteţi datori pe toată ziua, ca şi atunci când a fost paiu. 14 Şi prefecţii fiilor lui Israel, pre cari impilătorii lui Faraon îi-au pus preste dânşii, fură bătuţi, zicându-le: Pentru ce nu aţi împlinit nici astăzi nici ieri suma hotărîtă de cărămizi, ca şi mai înainte?
15 Şi prefecţii fiilor lui Israel veniră, şi strigară la Faraon, zicând: Pentru ce faci aşa cu servii tăi? 16 Paiu nu se dă servilor tăi, şi totuşi ni-se zice: Faceţi cărămizi; şi iată pre servii tăi îi bate, deşi vina este a poporului tău. 17 Iar el zise: Voi leneşi, leneşi sunteţi, deaceea ziceţi: Să mergem, ca să sacrificăm Domnului!
18 Acum mergeţi şi lucraţi, şi paiu nu vi-se va da, şi tot atâtea cărămizi veţi face. 19 Şi prefecţii fiilor lui Israel văzură starea lor cea rea, deoarece li-s’a zis: Să nu micşoraţi din suma cărămizilor cea hotărîtă pentru toată ziua.
20 Şi ieşind ei dela Faraon, întâlniră pre Moisi şi pre Aaron, cari stăteau înaintea lor; 21 şi ziseră lor: Caute Dumnezeu asupra voastră, şi să judece; că urîcios aţi făcut mirosul nostru înaintea lui Faraon şi înaintea servilor lui, dându-le sabie în mână, ca să ne ucidă.
22 Şi Moisi se întoarse la Domnul, şi zise: Doamne, pentru ce amărăşti tu poporul acesta aşa? Pentru ce m’ai trimis pre mine? 23 Că de când întraiu eu la Faraon, ca să-i vorbesc în numele tău, el amărăşte pre popor şi mai mult, şi tu n’ai scăpat încă pre poporul tău.