1 Şi răspunzând Moisi, zise: Dar iată ei nu mă vor crede, şi nu vor asculta de cuvântul meu; că vor zice: Domnul nu ţi-s’a arătat ţie.
2 Şi Domnul zise lui: Ce este ceeace ai tu în mână? Şi el răspunse: Un toiag. 3 Şi Domnul îi zise: Aruncă-l pe pământ; şi el îl aruncă pe pământ, şi se făcu şerpe; şi Moisi fugi de dânsul. 4 Şi Domnul zise lui Moisi: Întinde-ţi mâna ta, şi-l ia de coadă. Şi el întinse mâna, şi-l luă; şi el iarăşi se făcu toiag în mâna sa. 5 Ca să creadă, zise, că Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Abraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, ţi-s’a arătat ţie.
6 Şi Domnul îi mai zise lui: Vâră mâna ta în sân; şi el vârî mâna sa în sân, şi scoţând-o, iată mâna sa era albă de lepră, ca omăt. 7 Apoi zise Dumnezeu: Vâră iarăşi mâna ta în sân. Şi el vârî mâna sa în sân, şi scoţând-o afară, iată ea iarăşi se făcu ca cealaltă carne a lui. 8 Şi va fi, că de nu vor crede ţie, şi nu vor asculta de cuvântul tău la semnul cel d’întâiu, vor crede cuvântul tău la semnul al doilea. 9 Şi va fi, dacă nu vor crede ţie şi nici la aceste două semne, nici vor asculta de cuvântul tău, să iei din apa râului, şi să o torni pe uscat; şi apa, care o vei lua tu din râu, se va preface în sânge pe uscat.
10 Şi Moisi zise Domnului: Rogu-mă, Doamne, că eu nu sunt bărbat uşor la vorbire, nici am fost odată mai înainte, nici chiar de când vorbeşti tu cu servul tău, ci sunt greu la vorbe şi greu la limbă.
11 Şi Domnul zise cătră dânsul: Cine a făcut omului gură, sau cine a făcut om mut sau surd sau văzător sau orb? Au nu eu Domnul? 12 Deci mergi, şi eu voiu fi cu gura ta, şi te voiu învăţa ce să vorbeşti.
13 Şi Moisi răspunse: Rogu-mă, Doamne, trimite pre cela ce ai să trimiţi.
14 Şi aprinzându-se Domnul de mânie asupra lui Moisi, îi zise: Au Aaron Levitul nu este fratele tău? Ştiu că el vorbeşte bine; şi iată-l iese întru întâmpinarea ta, şi văzându-te, se va bucura din toată inima. 15 Vorbeşte dară cu dânsul; şi pune cuvinte în gura lui; şi eu voiu fi cu gura ta şi cu gura lui, şi vă voiu învăţa ceeace aveţi să faceţi. 16 Şi el va vorbi în locul tău cătră popor, şi el va fi în loc de gura ta, şi tu-i vei fi lui în loc de Dumnezeu. 17 Şi tu ia toiagul acesta în mâna ta, cu care ai să faci semne.
18 Atunci Moisi merse, şi întorcânduse la Iethro, socrul său, îi zise: Rogute, lasă-mă să mă duc înapoi la fraţii mei cari sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăesc. Şi Iethro zise lui Moisi: Mergi în pace.
19 Şi Domnul, zise lui Moisi în Madian: Scoală-te şi te întoarce în Egipt, că toţi acei oameni cari căutau vieaţa ta au murit. 20 Şi Moisi luă pre femeia sa şi pre fiii săi, şi punându-i pe asini, se întoarse în pământul Egiptului. Şi Moisi luă toiagul lui Dumnezeu în mâna sa. 21 Şi Domnul zise lui Moisi: Mergând şi întorcându-te în Egipt, vezi ca toate semnele, pre care le-am pus în mâna ta, să le faci înaintea lui Faraon; iar eu voiu învârtoşa inima lui, încât el să nu lase pre popor să meargă; 22 şi tu vei zice lui Faraon: Aşa zice Domnul: Israel este fiul meu, cel întâiu-născut al meu; 23 şi eu zic ţie: Lasă să meargă fiul meu, ca să servească mie; şi dacă tu vei respinge de a-l lăsa, iată eu voiu ucide pre fiul tău, cel întâiu-născut al tău.
24 Şi era pe cale într’o ospătărie, şi Domnul îl întâmpină, şi căută să-l omoare pre el, 25 Şi Sepfora luă o piatră ascuţită, şi tăiă prepuţul fiului său, pre care aruncă la picioarele lui Moisi, şi zise: Cu adevărat tu eşti mie soţ de sânge. 26 Atunci Domnul îl lăsă; iar ea zise: Soţ de sânge eşti prin circumciziune.
27 Şi Domnul zise lui Aaron: Ieşi înâintea lui Moisi în pustiu: şi el merse, şi-l întâmpină la muntele lui Dumnezeu, şi-l sărută. 28 Şi Moisi spuse lui Aaron toate cuvintele Domnului, cu care îl trimise, şi toate semnele care le porunci.
29 Moisi dară şi Aaron merseră, şi adunară pre toţi bătrânii fiilor lui Israel. 30 Şi Aaron le vorbi toate cuvintele, pre care Domnul le-a fost zis lui Moisi; şi făcu semnele înaintea poporului; 31 şi poporul crezu. Şi auzind, că Domnul ar fi cercetat pre fiii lui Israel, şi că el ar fi văzut apăsarea lor, se plecară şi se închinară.