1 Zic însă pe cât timp moştenitorul este copil, întru nimic nu se deosebeşte de rob, deşi este stăpân preste toate,
2 Ci este supt vieghitori şi îngrijitori până la ziua hotărâtă mai nainte de Tatăl său.
3 Astfel şi noi când eram copii, eram robiţi supt începuturile nedesăvârşite ale lumii,
4 Dar când venì împlinirea timpului, Dumnezeu trimise dela sine pe Fiul său, născut fiind din femeie, născut fiind supt lege,
5 Pentru ca să răscumpere pe cei de supt lege, ca să luăm înfierea.
6 Şi fiindcă sunteţi fii, Dumnezeu trimise dela sine duhul Fiului său în inimile noastre strigând: Aba, Tată.
7 Astfel dar nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, şi moştenitor eşti prin Dumnezeu.
8 Atuncia însă necunoscând pe Dumnezeu aţi slujit dumnezeilor, care deşi din fire nu sunt;
9 Dar acum după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, iar mai vârtos după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi la începuturile nedesăvârşite slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi a le slujì din nou?
10 Păziţi zile şi luni şi timpuri hotărîte şi ani!
11 Am grije de voi ca nu cumva să fi ostenit în deşert pentru voi.
12 Fiţi ca mine că şi eu am fost ca voi, vă rog, fraţilor. Nici o nedreptate nu mi-aţi făcut;
13 Şi ştiţi că din pricina slăbiciunii trupului v’am binevestit întâia oară.
14 Şi încercaţi fiind în trupul meu nu m’aţi despreţuit, nici nu m’aţi înlăturat, ci m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15 Deci unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă cu putinţă ar fi fost ochii voştri scoţându-i mi-aţi fi dat mie.
16 Drept aceea făcutu m’am vrăjmaşul vostru vorbindu-vă adevărul?
17 Ei se străduesc să vă câştige nu cuviincios, ci voesc să vă despartă, ca voi să râvniţi de dânşii.
18 Este bine a fi râvnitor în bine totdeauna, şi nu numai când sunt de faţă la voi.
19 Fiii mei, pe care iarăşi cu durere vă nasc până când Hristos va fi luat chip întru voi.
20 Aşi vrea să fiu de faţă la voi chiar acum şi să-mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privinţa voastră.
21 Spuneţi-mi voi care voiţi să fiţi sub lege, nu auziţi legea?
22 Căci este scris că Abraam avù doi fii, pe unul din roabă, şi pe altul din cea de sine stătătoare.
23 Cel din cea roabă însă a fost născut după trup, iar cel din cea de sine stătătoare prin făgăduinţă,
24 Ca unele care au alt înţeles de cum spun vorbele: pentru că acestea sunt două aşezăminte, unul de la muntele Sinai, născând spre robie, ca unul care este Agar.
25 Căci al Sinai munte este în Arabia Agar; şi ea stă în acelaşi rând cu Ierusalimul de acum, pentru că el robeşte cu fiii săi.
26 Iar Ierusalimul de sus este de sine stătător, ca unul care este mumă a noastră:
27 Căci este scris: „Veseleşte-te tu, stearpă, care nu naşti, isbucneşte în bucurie, şi strigă tu care n’ai dureri de facere; că mulţi sunt fiii, mai mulţi ai celei singuratice, decât ai celei care are bărbat”.
28 Voi însă, fraţilor, sunteţi fiii făgăduinţei ca Isaac.
29 Dar după cum atuncia cel care fù născut după trup urmăreà pe cel născut după duh, astfel şi acum.
30 Dar ce zice scriptura? „Dă afară pe roabă şi pe fiul ei; pentru că nu va moştenì fiul roabei cu fiul celei de sine stătătoare”.
31 Deaceea, fraţilor, noi nu suntem fiii roabei, ci ai celei de sine stătătoare.