1 O nemintoşilor Galateni! Cine v’a deocheat pe voi ca să nu vă supuneţi adevărului, cărora înaintea ochilor fù scris mai nainte Iisus Hristos în voi ca răstignit?
2 Aceasta numai voesc să aflu dela voi: din lucruri ale legii aţi primit duhul sau din ascultarea credinţei?
3 Aşà de nemintoşi sunteţi? După ce aţi început în duh, acum în carne vă desăvârşiţi?
4 În deşert aţi pătimit atât de multe, dacă şi în deşert ar fi numai!
5 Deci cel care vă dă vouă duhul şi lucrează minuni între voi, din lucruri ale legii sau din ascultarea credinţei?
6 După cum „Abraam crezù lui Dumnezeu, şi i-se socotì spre îndreptăţire”.
7 Cunoaşteţi deci că cei care sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Abraam.
8 Şi scriptura, văzând mai nainte că din credinţă îndreptăţeşte Dumnezeu pe neamuri, dete ştire bună mai nainte lui Abraam că „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”.
9 Drept aceea cei din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu credinciosul Abraam.
10 Căci câţi sunt din lucruri ale legii, sub blestem sunt; pentru că este scris că „blestemat este oricine care nu stărueşte în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă”.
11 Iar că prin lege nimenea nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu învederat este, fiindcă „dreptul din credinţă va fi viu”;
12 Legea însă nu este din credinţă, dar „cel care va fi făcut cele ale legii va fi viu prin ele”.
13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii după ce se făcù pentru noi blestem, pentru că scris este: „blestemat este oricine care este atârnat pe lemn.”
14 Pentru că binecuvântarea lui Abraam să ajungă la neamuri în Hristos Iisus, ca să luăm prin credinţă făgăduinţa duhului.
15 Fraţilor, ca un om vorbesc. Nimenea dar nu desfiinţează un legământ întărit al unui om, sau adaugă încă întocmiri la el.
16 Iar lui Abraam şi urmaşului său fură rostite făgăduinţele. Nu zice: şi urmaşilor, ca de mulţi, ci ca de unul: „şi urmaşului tău”, care este Hristos.
17 Aceasta zic dar: legământul întărit mai nainte de Dumnezeu nu-l desfiinţează legea venită după patru sute şi treizeci de ani, pentru ca să facă făgăduinţa nefolositoare.
18 Căci dacă moştenirea vine din lege, nu mai vine din făgăduinţă; dar lui Abraam i-a dăruit Dumnezeu moştenirea prin făgăduinţă.
19 Deci ce este legea? Pentru călcări de lege fù adăugată, până când va fi venit urmaşul căruia i-s’a făcut făgăduinţa, rânduită fiind legea prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20 Şi mijlocitorul nu este al unuia, dar Dumnezeu este unul.
21 Deci este legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Să nu fie. Căci dacă fù dată legea ca putând să deà viaţă, cu adevărat îndreptăţirea ar fi din lege.
22 Dar scriptura închise toate supt păcat, ca făgăduinţa să fie dată credincioşilor din credinţa în Iisus Hristos.
23 Şi noi mai nainte de-a fi venit credinţa eram păziţi supt lege ca închişi spre credinţa ce aveà să fie descoperită.
24 Drept aceea legea s’a făcut învăţătorul nostru spre Hristos, pentru ca din credinţă să fim îndreptăţiţi;
25 Iar după ce venì credinţa nu mai suntem supt învăţător.
26 Pentru că toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus:
27 Căci câţi în Hristos aţi fost botezaţi, în Hristos v’aţi îmbrăcat.
28 Nu este Iudeu, nici Elen, nu este rob, nici stăpân de sine, nu este parte bărbătească şi parte femeiască; căci voi toţi unul sunteţi în Hristos Iisus.
29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi dar urmaşul lui Abraam moştenitori potrivit făgăduinţei.