1 Şi Sarai femeia lui Abram nu născu lui copii, şi ea avea o servă egipteană, al cărei nume era Agara. 2 Şi zise Sarai cătră Abram: Iată, Dumnezeu m’a închis, ca să nu nasc; rogu-te, întră la serva mea, poate voiu căpăta copii printr’însa. 3 Şi Abram ascultă de cuvântul Saraei. Şi Sarai femeia lui Abram luă pre Agara egipteana, serva sa, după ce Abram petrecuse zece ani în pământul Canaan, şi o dete pre ea de femeie bărbatului său Abram. 4 Şi el întră la Agara, care concepu; şi văzând ea, că a conceput, despreţui pe doamna sa. 5 Şi Sarai zise cătră Abram: Injuria ce mi-se face, asupra ta cade; Eu am dat pre serva mea în sânul tău, şi ea, după ce văzu, că a conceput, mă dispreţueşte în ochii ei; judece Dumnezeu între mine şi între tine. 6 Şi Abram zise cătră Sarai: Iată, serva ta este în mâna ta, fă cu dânsa cum îţi place. Şi Sarai o maltrată; şi ea fugi dinaintea ei.
7 Şi Îngerul lui Dumnezeu află pre ea lângă un isvor de apă în pustiu, lângă isvorul din calea cătră Şur. 8 Şi-i zise: Agară, serva Saraei, de unde vii? Şi unde mergi? Şi ea-i răspunse: Fug de faţa Saraei, doamnei mele. 9 Şi îi zise îngerul lui Dumnezeu: Întoarce-te înapoi la doamna ta, şi te supune sub mânile ei. 10 Şi îngerul lui Dumnezeu mai zise: Voiu îmmulţi seminţia ta, de nu se va putea număra pentru mulţimea ei. 11 Şi îngerul lui Dumnezeu mai zise: Iată, tu ai conceput, şi vei nasţe fiu, şi vei chema numele lui Işmael; că Dumnezeu auzi întristarea ta. 12 Şi acesta va fi om sălbatic; mâna lui va fi în contra tutulor, şi mâna tutulor în contra lui, şi faţă cu toţi fraţii săi va locui. 13 Şi ea chemă numele lui Dumnezeu care vorbia ei: Tu eşti El-Roi; că zise ea: Au nu văzui aicea din dos pre acela ce mă văzu? 14 Şi fântâna aceea se numi fântâna Lahai-Roi; iată, fântâna ce este între Kadeş şi Bered. 15 Şi Agara născu lui Abram fiu; şi Abram chemă numele fiului său, pre care-l născu Agara, Işmael. 16 Şi Abram era de optzeci de ani, când Agara născu lui pre Ismael.