1 Şi când era Abram de nouăzeci şi nouă de ani, i-se arătă Dumnezeu şi-i zise: Eu sunt Dumnezeul, cel a tot puternic, umblă înaintea mea, şi fii integru. 2 Şi voiu întări legământul meu între mine şi tine, şi te voiu îmmulţi foarte mult. 3 Şi Abram căzu pe faţa sa, şi Dumnezeu îi vorbi, zicând: 4 Incât, pentru mine, iată eu fac legământ cu tine, şi tu vei deveni părinte a mulţime de naţiuni. 5 Şi numele tău nu se va mai chema Abram, ci numele tău va fi Abraam: că te-am făcut părinte a mulţime de naţiuni. 6 Şi te voiu îmmulţi foarte mult, şi te voiu face să devii naţiuni, şi regi vor ieşi din tine. 7 Şi voiu întări legământul meu între mine şi tine, şi între seminţia ta după tine în generaţiunile lor, ca legământ etern; ca să fiu Dumnezeu ţie şi seminţiei tale după tine. 8 Şi voiu da ţie şi seminţiei tale după tine pământul unde tu petreci: tot pământul Canaan, în stăpânire eternă; şi voiu fi lor Dumnezeu.
9 Şi Dumnezeu zise lui Abraam: Tu să păzeşti legământul meu, tu şi seminţia ta după tine, în generaţiunile lor. 10 Şi acesta este legământul meu, care aveţi voi să-l păziţi între mine şi tine, şi între seminţia ta după tine; ca toată partea bărbătească dintre voi să se circumciză. 11 Voi veţi circumcide carnea prepuţului vostru, şi aceasta va fi semnul legământului meu între mine şi între voi. 12 Tot pruncul parte bărbătească de opt zile, dintre voi şi în toate generaţiunile voastre, se va circumcide: atât cel născut în casă, cât şi acel cumpărat cu argint dela orice străin, care nu este din semiţia ta. 13 Se va circumcide dar, tot cel născut în casa, cât şi cel cumpărat cu argintul tău; şi aşa legământul meu va fi în corpul vostru, ca legământ etern. 14 Şi bărbatul necircumcis, la care carnea prepuţului nu va fi circumciză, stârpi-se-va sufletul acela din mijlocul poporului său: a stricat legământul meu.
15 Şi Dumnezeu zise lui Abraam: Încât pentru Sarai femeia ta, nu vei mai chema numele ei Sarai, ci Sara va fi numele ei. 16 Şi o voiu binecuvânta pre dânsa: şi încă din ea îţi voiu da fiu; eu pre dânsa o voiu binecuvânta, şi va fi mama naţiunilor şi regi ai popoarelor vor ieşi din ea.
17 Şi Abraam căzu preste faţa sa, şi râse, zicând în inima sa: Au doară omul cel de o sută de ani va mai naşte fii? Sau şi Sara, fiind de nouăzeci de ani, va mai naşte? 18 Şi Abraam zise lui Dumnezeu: Fie ca Işmael să trăească înaintea ta.
19 Şi Dumnezeu zise: Cu adevărat Sara femeia ta îţi va naşte fiu, şi tu vei chema numele lui Isaac. Şi eu voiu întări legământul meu cu dânsul, ca să fie legământ perpetuu pentru seminţia lui, după dânsul. 20 Încă şi pentru Işmael te-am ascultat. Iată eu l-am binecuvântat pre dânsul, şi-l voiu adăogi, şi-l voiu îmmulţi foarte: doisprezece principi va naşte, şi-l voiu face să devie o naţiune mare. 21 Şi legământul meu, îl voiu întări cu Isaac, pre care ţi-l va naşte Sara în anul următor, tot pe timpul acesta.
22 Şi Dumnezeu după ce încetă de a vorbi cu dânsul, se rădică dela Abraam.
23 Şi Abraam luă pre fiul său Işmael, şi pre toţi cei născuţi în casa sa, şi pre toţi cei cumpăraţi cu argintul său, şi pre toţi de partea bărbătească din oamenii casei sale, şi în ziua aceea le circumcise carnea prepuţului lor, cum îi zisese Dumnezeu. 24 Şi Abraam era de nouăzeci şi nouă de ani, când îşi circumcise carnea prepuţului lui. 25 Şi Işmael fiul său era de treisprezece ani, când se circumcise carnea prepuţului său. 26 Şi tot în aceeaşi zi, fură circumcişi Abraam şi Işmael, fiul său; 27 şi toţi oamenii casei sale, născuţi în casa sa, sau cumpăraţi cu argint de la străin, fură circumcişi cu dânsul împreună.