1 Şi Domnul se arătă lui Abraam la stejarii lui Mamre, când şedea el la uşa cortului său, în înferbântarea zilei. 2 Şi râdicându-şi ochii săi, se uită şi iată trei bărbaţi sta înaintea lui, şi el văzându-i, alergă dela uşa cortului înaintea lor, şi se prosternă până la pământ, şi zise: 3 Doamne! De am aflat har în ochii tăi: rogu-te, nu trece de cortul servului tău; 4 Să se aducă puţină apă, ca să vă spălaţi picioarele, şi apoi să vă repausaţi sub acest arbore. 5 Şi eu voiu aduce o bucată de pâne, ca să vă întăriţi inima voastră, apoi veţi merge mai departe; că deaceea v’aţi abătut pe la servul vostru. Şi ei au zis: Fă aşa, cum ai zis.
6 Şi Abraam se grăbi în cort la Sara, şi a zis: Adă curând trei măsuri de floarea făinei, şi o frământă, şi fă turte. 7 Şi Abraam alergă la cireadă, şi luă un viţel tânăr şi bun, şi-l dete unui băiat, ca iute să-l pregătească. 8 Şi aduse unt şi lapte, şi viţelul pre care-l pregătise, şi le puse înaintea lor; şi el sta lângă dânşii sub arbore; şi ei mâncau.
9 Şi ei ziseră cătră dânsul: Unde este Sara, femeia ta? Şi el răspunse: Iat-o în cort. 10 Şi el zise: Eu preste un an iarăşi mă voiu întoarce la tine tot pe acest timp, şi iată Sara femeia ta va avea un fiu. Şi Sara auzia aceasta din uşa cortului, care era în dosul lui. 11 Şi Abraam şi Sara erau bătrâni şi înaintaţi în zile; ba Sarei îi şi încetase, de a se mai face cele femeieşti. 12 Şi Sara râse în sine, şi zise: După ce deja am îmbătrânit, se poate ca eu să mai am poftă, când şi domnul meu este bătrân? 13 Şi Dumnezeu zise lui Abraam: Pentru ce râde Sara, zicând: Oare cu adevărat să mai nasc fiind eu bătrână! 14 Au este la Dumnezeu ceva cu neputinţă? Eu la anul tot pe timpul acesta iarăşi mă voiu întoarce la tine; şi Sara va avea un fiu. 15 Atunci Sara tăgădui, zicând: N’am râs! Că se temea. Şi el zise: Nu este aşa, căci tu ai râs.
16 Şi sculându-se de acolo acei bărbaţi, se uitară spre Sodoma, şi Abraam mergea cu ei să-i petreacă. 17 Şi Dumnezeu zise: Au ascunde-voiu eu de Abraam ceeace am să fac? 18 Fiindcă Abraam are să fie popor mare şi tare, şi într’însul se vor binecuvânta toate naţiunile pământului. 19 Că eu îl cunosc pre el, că el va porunci fiilor săi şi casei sale după dânsul, ca să păzească calea lui Dumnezeu, făcând dreptate şi judecată; pentru ca Dumnezeu să dea lui Abraam ceeace i-a promis.
20 Şi zise Domnul: Fiindcă strigarea Sodomei şi a Gomorei este mare, şi păcatele lor grele foarte, 21 deaceea acum mă voiu pogorî, şi voiu vedea, dacă ei au făcut toate pe deplin, după strigarea ce a venit la mine: sau dacă nu, eu voiu să ştiu.
22 Şi acei bărbaţi se întoarseră de acolo, şi merseră spre Sodoma; şi Abraam mai stete încă înaintea lui Dumnezeu.
23 Şi Abraam se apropie, şi zise: Nu cumva vei perde tu pre cel drept dimpreună cu cel rău… 24 Poate să fie în cetate cincizeci de drepţi: au şi pre aceştia îi vei pierde? Au nu vei ierta locul pentru cei cincizeci drepţi ce se află într’însa? 25 Departe să fie de tine să faci tu una ca aceasta, de a ucide pre cel drept împreună cu cel rău, şi ca cei drepţi să fie ca cei răi; da, departe să fie una ca aceasta de tine! Au judecătorul a tot pământul nu va face dreptate? 26 Atunci zise Domnul: De voiu afla în cetatea Sodoma cincizeci drepţi, voiu ierta tot locul pentru aceştia. 27 Şi Abraam răspunzând, zise: Iată eu cutezai acum a vorbi Domnului, deşi nu sunt decât pulbere şi cenuşă; 28 Poate să lipsească cinci din cei cincizeci de drepţi: au pentru cei cinci vei strica toată cetatea? Şi Domnul zise: Nu o voiu strica, de voiu afla într’însa patruzeci şi cinci. 29 Şi Abraam adaose a-i vorbi, zicând: Poate nu se vor afla în-tr’însa decât patruzeci! Şi el zise: Nu o voiu strica pentru acei patruzeci. 30 Şi Abraam zise: Rogu-te, Doamne, să nu te mânii, de voiu mai vorbi: poate să se afle acolo treizeci! Şi Domnul răspunse: Eu nu o voiu strica, de voiu afla într’îusa treizeci. 31 Şi Abraam zise: Iată acum eu am cutezat să vorbesc Domnului: Poate se vor afla acolo numai douăzeci. Şi Domnul zise: pentru acei douăzeci nu o voiu strica. 32 Şi Abraam zise: Rogu-te, Doamne! Nu te mânia, dacă voiu mai vorbi încă numai astădată? Poate să se afle acolo zece? Şi Domnul îi zise: Nu o voiu strica pentru cei zece. 33 Şi Domnul se duse, după ce încetă a mai vorbi cu Abraam. Şi Abraam se întoarse la locul său.