1 Şi cei doi îngeri veniră la Sodoma despre seară. şi Lot, care şedea la poarta Sodomei, văzându-i, se sculă spre întâmpinarea lor, şi se prosternă cu faţa la pământ: 2 Şi zise: Domnii mei! Rogu-vă, întraţi în casa servului vostru; rămâneţi preste noapte, şi vă spălaţi picioarele voastre, şi sculându-vă dimineaţă, vă veţi duce în calea voastră. Şi ei ziseră: Nu; ci în uliţă vom mâne. 3 Şi el stărui mult, ca să între la dânsul. Şi ei după ce întrară în casa lui, le făcu el cină; şi cocându-le azime, ei mâncară.
4 Şi mai înainte de a se culca ei, bărbaţii cetăţii, oamenii din Sodoma, încunjurară casa, dela tănăr, până la bătrân: tot popor din toate părţile. 5 Şi chemând ei pre Lot îi ziseră: Unde sunt acei bărbaţi, cari au venit astă noapte la tine? Scoate-i la noi afară, ca să-i cunoaştem pre dânşii. 6 Şi Lot ieşi afară la ei dinaintea uşei; şi uşa o încuie după dânsul. 7 Şi zise: Rogu-vă, fraţilor, să nu faceţi rău acestora. 8 Iată eu am două fete, cari n’au cunoscut încă bărbat, pre acelea vă voiu scoate afară, şi cu dânsele faceţi cum vă va plăcea; numai acestor bărbaţi să nu faceţi nimic: că deaceea au întrat ei sub umbra acoperământului meu. 9 Şi ei ziseră: Fugi d’aici! Ş’apoi ziseră: Unul singur a venit ca să petreacă între noi, şi acum se face judecător! Acum ţie mai mult rău vom face, decât acelora. Şi se repeziau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, şi se apropiară să spargă uşa. 10 Şi bărbaţii aceia tinzându-şi mânile, traseră pre Lot în casă la dânşii, şi încuiară uşa. 11 Şi pre bărbaţii, cari erau la uşa casei, îi loviră cu orbire, dela mic, până la mare, de se osteniră mult căutând să afle uşa.
12 Şi acei bărbaţi ziseră lui Lot: Pre cine mai ai tu aici? Ginere, sau fii, sau fete, sau pre altcineva din ai tăi în cetate? Scoate-i dintr’acest loc; 13 Că noi voim să stricăm locul acesta; că mare este strigarea păcatelor lor înaintea lui Dumnezeu, şi el ne-a trimes, ca să o stricăm. 14 Lot atunci ieşi şi vorbi cu ginerii săi, cari erau să iea pre fetele lui, şi le zise: Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, că Domnul va să strice cetatea. Şi ginerilor li-se păru, că el glumeşte.
15 Şi îndată ce se revărsă de ziuă, îngerii siliră pre Lot zicând: Scoală-te ia-ţi femeia ta şi cele două fete ale tale, cari se află aici, ca să nu pieri şi tu în pedepsirea cetăţii. 16 Şi cum el întârzia, acei bărbaţi îl apucară de mână, pre el şi pre femeia lui şi pre cele două fete ale lui; că Domnul voi să-l cruţe; şi scoţându-l, îl puseră afară din cetate. 17 Şi după ce i-au scos pre ei afară, zise unul dintre ei: Mântueşte-ţi vieaţa; înapoi să nu te uiţi, nici să stai undeva în tot împrejurul acesta; ci la munte să scapi, ca să nu pieri şi tu. 18 Şi Lot le zise lor: Oh nu, Doamne! 19 Iată servul tău a aflat har în ochii tăi, şi mare a fost îndurarea ta, ce ai arătat-o cătră mine, că mi-ai păstrat vieaţa mea. Dar eu nu pot scăpa la munte, ca nu cumva să mă ajungă răul, şi să mor. 20 Ia vezi, rogu-te, această cetate este aproape, spre a fugi acolo, şi ea este mică; rogu-te, lasă-mă să scap acolo. Au nu este ea mică? Şi sufletul meu va trăi. 21 Şi Domnul îi răspunse: Iată eu te-am ascultat şi în aceasta, ca să nu stric cetatea, despre care mi-ai vorbit, 22 Grăbeşte-te de scapă acolo, că eu nu pot face nimic, pânăce nu vei ajunge tu acolo. Deaceea s’a chemat numele acelei cetăţi Zoar 23 Soarele se înălţa deasupra pământului, când Lot întra în Zoar.
24 Şi Domnul făcu să plouă asupra Sodomei şi a Gomorei pucioasă şi foc dela Dumnezeu din cer. 25 Şi el strică cetăţile acestea, şi toate câmpiile de prin prejur, şi pre toţi locuitorii acelor cetăţi, şi tot ceeace creştea din pământ. 26 Şi femeia lui Lot se uită îndărăt, şi se prefăcu în stâlp de sare. 27 Şi Abraam sculându-se foarte de dimineaţă, veni la locul unde stătuse înaintea Domnului, 28 Şi uitându-se spre Sodoma şi Gomora şi spre tot pământul câmpiei, văzu, şi iată fum se râdică din acel pământ, ca şi fumegarea dintr’un cuptor.
29 Aşa Domnul stricând cetăţile câmpiei, îşi aduse aminte Dumnezeu de Abraam, şi scoase pre Lot din mijlocul stricăciunei, când strică cetăţile în care locuia Lot.
30 Şi Lot ieşi din Zoar, şi locui pe munte, şi cu el cele două fete ale lui, că se temea să locuească în Zoar: şi locuia într’o peşteră, el şi cele două fete ale lui. 31 Şi zise cea mai mare cătră cea mai mică: Părintele nostru este bătrân, şi nimenea nu este în pământul acesta, care să între la noi dupre datina depe tot pământul. 32 Vino! Să îmbătăm pre părintele nostru cu vin, şi să ne culcăm cu dânsul, ca din părintele nostru să păstrăm seminţie. 33 Şi ele în noaptea aceea deteră părintelui lor vin să bea; şi cea mai mare întră la părintele ei, şi se culcă cu dânsul; şi el nu o simţi pre ea nici când se culcă, nici când se sculă. 34 Şi a doua zi cea mai mare zise cătră cea mai tânără: Iată eu în noaptea trecută am dormit cu părintele meu: să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta: şi să întri tu la dânsul, şi să te culci şi tu cu el, ca din părintele nostru să păstrăm seminţie. 35 Aşa ele şi în noaptea aceasta deteră părintelui lor vin să bea; şi cea mai mică se sculă şi se culcă cu dânsul; şi el nu o simţi pre ea, nici când se culcă, nici când se sculă. 36 Astfel aceste două fete ale lui Lot concepură dela părintele lor. 37 Cea mai mare născu un fiu, şi-i chemă numele lui Moab. Acesta este părintele Moabiţilor, până în ziua de astăzi. 38 Şi cea mai tânără născu şi ea un fiu, şi chemă numele lui Ben-Ammi; şi acesta este părintele Ammoniţilor până în ziua de astăzi.