1 Şi Domnul cercetă pre Sara, cum zise, şi Domnul făcu ei aşa, cum vorbise. 2 Şi Sara concepu, şi născu lui Abraam fiu la bătrâneţele sale, pe acel timp, pre când i-a fost zis Dumnezeu. 3 Şi Abraam chemă numele fiului său cel născut, pre care îl născuse Sara, Isaac. 4 Şi Abraam circumcise pre fiul său Isaac a opta zi, cum îi poruncise Dumnezeu. 5 Şi Abraam era de o sută de ani, când i-se născu lui fiul său Isaac. 6 şi zise Sara: Râs îmi făcu mie Dumnezeu, că oricine va auzi va râde de mine. 7 Şi ea zise: Cine ar fi zis lui Abraam: Sara va alăpta copii! Totuşi eu i-am născut lui un fiu la bătrâneţele sale.
8 Şi pruncul crescu, şi fu înţărcat. Şi Abraam făcu ospăţ mare în ziua în care fu înţărcat Isaac. 9 Şi Sara văzând pre fiul Agarei, Egipteana, care-l născuse ea lui Abraam, batjocorind, 10 Zise ea lui Abraam: Alungă pre serva aceasta şi pre fiul ei, că nu va moşteni fiul acestei serve dimpreună cu fiul meu, cu Isaac. 11 Şi foarte rău s’a părut cuvântul acesta lui Abraam pentru fiul său Işmael. 12 Şi Dumnezeu zise lui Abraam: Să nu-ţi pară rău de copil şi de serva ta: întru toate câte îţi va zice ţie Sara, ascultă cuvântul ei! Că întru Isaac se va chema seminţia ta. 13 Dar eu şi pre fiul acestei serve îl voiu face să devină o naţiune, fiindcă este semânţa ta. 14 Şi Abraam, sculându-se de dimineaţă, luă pâne şi un foiu cu apă, şi dându-le Agarei, le-a pua pre umerii ei, şi dându-i şi pruncul, o demise.
15 Şi ea mergând, rătăci în pustiul Beer-Şeba, Şi după ce se sfârşi apa din foiu, ea lepădă pre copil sub un ciriteu. 16 Şi ea mergând şezu în faţa copilului în depărtare de o aruncătură de arc; că zicea ea: Nu voiu vedea pre copil murind. Şi ea sezând faţă cu dânsul, îşi înălţă vocea şi plânse. 17 Şi Dumnezeu auzi vocea copilului, şi îngerul lui Dumnezeu strigă pre Agara din cer, şi-i zise: Ce-ţi este Agară? Nu te teme; că Dumnezeu a auzit vocea copilului acolo unde este. 18 Scoală-te, ridică copilul, şi-l ia de mână, că eu îl voiu face să devină o naţiune mare. 19 Şi Dumnezeu îi deşchise ochii ei, şi văzu o fântână cu apă, şi merse acolo, şi-şi umplu foiul de apă, şi dete şi copilului să bea. 20 Şi Dumnezeu era cu copilul, şi el crescu mare şi locuia în pustiu, şi se făcu săgetător. 21 Şi locuia în pustiul Paran; şi mama sa îi luă femeie din pământul Egiptului.
22 Şi în zilele acelea Abimelech şi cu Pichol, capul armatei sale, vorbiau lui Abraam, zicând: Dumnezeu este cu tine întru toate câte faci tu: 23 Şi acum jură-mi pe Dumnezeu aicea, că nu vei minţi nici mie, nici fiului meu, nici nepoţilor mei. Ci tot asemenea bunătate, ce eu ţi-am făcut, vei face şi tu mie, şi ţărei în care petreci tu. 24 Şi Abraam răspunse: Jur. 25 Şi Abraam se plânse la Abimelech pentru o fântână de apă, pre care servii lui Abimelech o răpiseră. 26 Şi Abimelech zise: Nu ştiu cine a făcut aceasta, că nici tu nu mi-ai spus, nici eu n’am auzit până astăzi. 27 Atunci Abraam lua oi şi boi, şi le dete lui Abimelech: şi făcură amândoi legământ. 28 Şi Abraam puse la o parte şapte mioare din turma sa. 29 Şi Abimelech zise lui Abraam: Ce sunt aceste şapte mioare ce tu le ai pus la o parte. 30 Şi el zise: Aceste şapte mioare le vei lua din mâna mea, ca să-mi fie mărturie, că eu am săpat fântâna aceasta. 31 Deaceea se numi acest loc Beer-Şeba, că amândoi jurară acolo. 32 Şi aşa ei făcură legământ la Beer-Şeba. Apoi Abimelech cu Pichol, capul armatei sale, se sculară, şi se întoarseră înapoi, în pământul Filistenilor.
33 Şi Abraam plantă ciriteiu în Beer-Şeba, şi chemă acolo numele Domnului, pre Dumnezeul eternităţii. 34 Şi Abraam petrecu în pământul Filistenilor multe zile.