1 Şi se făcu foamete în ţară afară de foametea cea d’întâiu, care a fost în zilele lui Abraam; şi Isaac se duse la Abimelech, regele Filistenilor în Gherar.
2 Şi i-se arată Domnul, şi-i zise: Să nu te pogori în Egipt, ci locueşte în pământul care ţi-l voiu spune: 3 Rămâi în pământul acesta, şi eu voiu fi cu tine, şi te voiu binecuvânta, căci ţie şi seminţiei tale voiu da toate ţările acestea şi voiu ţine jurământul, care l-am făcut lui Abraam, părintelui tău. 4 Şi vou îmmulţi seminţia ta, ca stelele cerului, şi voiu da seminţiei tale toate ţările acestea şi în seminţia ta se vor binecuvânta toate popoarele pământului; 5 pentru că Abraam a ascultat de cuvântul meu, şi a păzit ceeace i-am dat de păzit preceptele mele, statutele mele, şi legile mele.
6 Şi Isaac locui în Gherar. 7 Şi când bărbaţii locului îl întrebară despre femeia sa, el răspunse: Soră-mi este; că el se temu a zice: Femeie-mi este; ca nu cumva bărbaţii locului aceluia să-l ucidă pentru Rebeca, că era frumoasă la privire. 8 Şi petrecând acolo multe zile, Abimelech regele Filistenilor, se uită pe fereastră şi văzu, şi iată Isaac glumia cu femeia sa Rebeca. 9 Şi Abimelech chemă pre Isaac, şi-i zise: Iată, aceasta femeie-ţi este, şi cum de ai zis: soră-mi este? Şi Isaac îi zise: Pentru că eu cugetai: Nu cumva să mă ucidă pentru ea. 10 Şi Abimelech zise: Pentru ce ai făcut tu nouă aceasta? Că puţin a lipsit, ca unul din popor să se culce cu femeia ta, şi tu să aduci vină asupră-ne. 11 Şi Abimelech porunci în tot, poporul său, zicând: Cine se va atinge de omul aceasta sau de femeia lui, să se omoare.
12 Şi Isaac semănă în pământul acela, şi culese în acel an însutit: că Domnul îl binecuvântă pre dânsul. 13 Şi acest om se mări, şi el din ce în ce mergea, se măria, până ce fu mare foarte. 14 Şi el avea turmă de oi şi cireadă de boi, şi mare număr de servi; şi Filistenii îl pismuiau: 15 Aşa, că toate fântânele ce le săpaseră servii părintelui său, încă în zilele părintelui său Abraam, Filistenii le astupară, umplându-le cu pământ. 16 Ba şi Abimelech zise lui Isaac: Du-te dela noi, că tu te-ai făcut cu mult mai tare decât noi.
17 Şi Isaac plecă de acolo, şi tăbărîră în valea Gherar, şi locuia acolo. 18 Şi Isaac iarăşi destupă fântânele de apă, cari au fost săpate în zilele lui Abraam, părintelui său, şi pre care Filistenii le astupaseră după moartea lui Abraam; şi el le dete tot acelaşi nume, cu care le-a numit părintele său.
19 Şi servii lui Isaac săpară în acea vale şi aflară acolo fântână de apă vie. 20 Şi păstorii din Gherar se certară cu păstorii lui Isaac, şi ziseră: Apa este a noastră. Şi chemă numele fântânei aceleia Esec; căci ei se certară cu dânsul. 21 Şi ei săpară altă fântână, şi se gâlceviră şi pentru aceasta, şi Isaac o numi Sitna.
22 Şi mutându-se el de acolo, săpă o altă fântână, pentru care nu se sfădiră; şi el acesteia îi dete numele Rehobot, şi zise: Acum ni-a dat nouă Domnul loc larg, şi noi vom creşte în acest pământ.
23 Şi el se sui de acolo la Beer-Şeba. 24 Şi Domnul i-se arătă lui în noaptea aceea, şi-i zise: Eu sunt Dumnezeul părintelui tău Abraam, nu te teme! Că eu cu tine sunt, că eu te voiu binecuvânta, şi voiu înmulţi seminţia ta, pentru Abraam servul meu. 25 El zidi acolo altar, şi chemă numele lui Dumnezeu; şi întinzându-şi acolo cortul, servii lui Isaac săpară o fântână.
26 Şi Abimelech veni din Gherar la dânsul cu Ahusat, amicul său, şi Pichol, capul armatei sale. 27 Şi Isaac le zise lor: Pentru ce aţi venit la mine? Căci voi pre mine m’aţi urât, şi m’aţi alungat dela voi. 28 Şi ei ziseră: Noi bine vedem, că Domnul este cu tine, deaceea am zis: Să fie jurământ între noi, adică între noi şi între tine, şi să facem legământ cu tine: 29 Că tu nouă nu ne vei face nici un rău, precum nici noi nu ne-am atins de tine, şi precum ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să ieşi în pace; tu carele acum eşti binecuvântat de Domnul. 30 Şi Isacc făcu lor ospăţuri, şi ei mâncară şi beură. 31 Şi sculându-se de dimineaţă, jurară unul altuia; şi Isaac îi demise, şi ei se duseră dela dânsul în pace.
32 Şi se întâmplă, că în ziua aceea servii lui Isaac veniră şi-i spuseră despre fântâna, care au săpat, şi-i ziseră: Am aflat apă. 33 Şi el chemă numele ei Şeba; de aceea numele cetăţii aceleia este Beer-Şeba până în ziua de astăzi.
34 Şi când fu Esau de patruzeci de ani, luă de femeie pre Iudita, fica lui Beeri Heteul, şi pre Haşema, fica lui Elon Heteul. 35 Şi acestea aduseră multă amărăciune de suflet lui Isaac şi Rebecei.