1 Şi după ce Isaac îmbătâni, şi ochii lui se întunecară, de nu mai putea vedea, chemă el pre Esau, fiul său cel mai mare, şi-i zise: Fiul meu! Şi acesta îi zise: Iată-mă. 2 Şi Isaac îi zise: Iată eu am îmbătrânit, şi nu ştiu ziua morţii mele. 3 Acum dară ia-ţi, rogu-te, armele tale, tolba ta şi arcul tău, şi ieşi la câmp şi-mi prinde ceva vânat. 4 Şi-mi găteşte bucate gustoase după cum iubesc eu, şi mi le adă, ca să mănânc, ca sufletul meu să te binecuvinteze înainte de a muri. 5 Iar Rebeca auzi când vorbi Isaac cătră fiul său Esau. Şi Esau se duse la câmp ca să găsească şi să aducă vânat părintelui său.
6 Şi Rebeca zise lui Iacob, fiul ei: Iată eu auzii pre părintele tău, vorbind cu Esau fratele tău, zicând: 7 Adă-mi mie vânat şi găteşte-mi bucate gustoase, ca să mănânc, şi să te binecuvântez înaintea Domnului, mai înainte de a muri.
8 Şi acum, fiul meu, ascultă cuvântul meu, şi fă precum îţi zic! 9 Du-te la turma de oi, şi adă de acolo doi iezi buni, şi eu voiu pregăti din ei bucate gustoase pentru părintele tău, precum iubeşte el. 10 Şi tu le vei duce la părintele tău, ca el să manânce, şi să te binecuvinteze mai înainte de a muri.
11 Şi Iacob zise cătră Rebeca muma-sa: Iată Esau, fratele meu păros, iar eu sunt neted. 12 Poate că părintele meu să mă pipăie, şi eu să fiu înaintea lui ca un înşelător, şi voiu atrage asupră-mi blestem, şi nu binecuvântare. 13 Şi muma-sa zise cătră dânsul: Fiul meu, acel blestem al tău să fie asupra mea: tu ascultă numai de cuvântul meu: dute şi-mi adă. 14 El se duse, şi aduse mumei sale: şi muma-sa găti bucate gustoase, cum iubia părintele său.
15 Şi Rebeca luă vestmintele cele mai preţioase ale lui Esau, feciorul cel mai mare, pre care ea le avea în casă la sine; şi îmbrăcă cu dânsele pre Iacob, fiul ei cel mai mic. 16 Şi cu pielea iezilor îi înfăşură mânile lui, şi gâtul pe unde era neted. 17 Şi bucatele, cele gustoase şi pânea care o făcuse, le dete în mâna lui Iacob fiului său.
18 Şi el întrând la părintele său, îi zise: Părintele meu! Şi el răspunse: Aici sunt! Cine eşti tu, fiul meu? 19 Şi Iacob zise cătră părintele său: Eu sunt Esau întâiu-născutul tău; făcui cum mi-ai zis; scoală-te dară, rogu-te, şezi, şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău. 20 Şi Isaac zise cătră fiul său: Cum ai putut găsi aşa de curând, fiul meu? Şi el zise: Domnul Dumnezeul tău mi-l aduse înainte. 21 Şi Isaac zise cătră Iacob: Apropie-te, ca să te pipăi, fiul meu! Dacă eşti fiul meu Esau, au nu. 22 Şi Iacob se apropie de Isaac, părintele său, şi el îl pipăi, şi zise: Vocea este vocea lui Iacob, iar mânile acestea sunt mânile lui Esau. 23 Şi el nu-l cunoscu pre dânsul, căci mânile lui erau păroase, ca mânile fratelui său Esau; şi-l binecuvântă pre el. 24 Şi mai întâiu îi zise lui: Au tu eşti fiul meu Esau? Iar el îi zise: Eu sunt. 25 Şi-i zise: Adă-mi să mănânc din vânatul tău, fiul meu, ca să te binecuvinteze sufletul meu. Şi el îi aduse, şi părintele lui mâncă; şi-i mai dete şi vin, şi bău. 26 Şi Isaac, părintele lui, zise cătră dânsul: Apropie-te, rogu-te, şi mă sărută, fiul meu. Şi el se apropie, şi-l sărută. 27 Şi mirosind Isaac mirosul vestmintelor sale, îl binecuvântă şi zise: Iată, mirosul fiului meu este ca şi mirosul unei câmpii pre care Domnul a binecuvântat-o, 28 Dumnezeu să-ţi dea ţie din roua cerului, şi din grăsimea pământului, şi îndestulare de grâu şi de must; 29 popoarele să-ţi servească ţie şi naţiunile să se prostearnă înaintea ta! Să fii stăpân fraţilor tăi, şi fiii mumei tale să se prostearnă înaintea ta. Blestemat să fie cel ce te va blestema, şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta. 30 Şi după ce sfârşi Isaac de a binecuvânta pre Iacob, şi Iacob abia ieşind dinaintea părintelui său, iată, Esau fratele lui se întorcea dela vânătoarea sa. 31 Că gătind şi el bucate gustoase, le aduse părintelui său, şi-i zise: Părintele meu, scoală-te, şi mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvinteze sufletul tău. 32 Atunci îi zise Isaac părintele său: Cine eşti tu? iar el răspunse: Eu sunt Esau, întâiu-născutul tău fiu.
33 Atunci spăimântându-se Isaac, tremură foarte, şi zise: Cine este deci cel ce prinse vânatul, şi-mi aduse, şi eu mâncai din toate mai înainte de a veni tu, şi eu îl binecuvântai; şi binecuvântat va şi fi. 34 Şi auzind Esau cuvintele părintelui său, strigă cu voce tare şi amărîtă foarte, şi zise părintelui său: Binecuvintează-mă şi pre mine, părintele meu! 35 Iar el îi zise: A venit fratele tău cu înşelăciune, şi a luat binecuvântarea ta. 36 Atunci zise Esau: Cu tot dreptul se numeşte el Iacob, căci acum a doua oară mă înşeală: el îmi luă întâiu-naşterea, şi acum îmi luă şi binecuvântarea. Mai zise el: N’ai păstrat şi pentru mine vre-o binecuvântare?
37 Şi Isaac răspunse lui Esau, şi-i zise: Iată, Domn l-am pus pre el preste tine, şi pre toţi fraţii săi i-am dat lui de servi, şi cu grâu şi cu must l-am dăruit pre el; acum ce mai pot face pentru tine, fiul meu?
38 Şi Esau zise părintelui său: Numai această singură binecuvântare, ai tu, părintele meu? Binecuvintează-mă şi pre mine, părintele meu! Şi înălţându-şi Esau vocea sa, plânse. 39 Atunci Isaac, părintele său, îi răspunse, şi zise: Iată departe de pământ gras, şi de roua cerului de sus, va fi locuinţa ta; 40 şi cu sabia ta vei trăi; şi fratelui tău vei servi. Dare că va veni timpul, când făcându-te stăpân, vei lepăda jugul lui de pe grumazul tău.
41 Şi Esau urî pre Iacob pentru binecuvântarea, cu care părintele său îl binecuvântase; şi zise Esau în inima sa: Zilele de bocet pentru părintele meu se apropie; şi atunci voiu ucide pre Iacob fratele meu.
42 Şi cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, fură spuse Rebecei; şi ea trimese să cheme pre Iacob, fiul ei cel mai mic, şi-i zise lui: Iată, Esau fratele tău vrea să-şi răsbune asupra ta, şi să te ucidă. 43 Acum dar, fiul meu, ascultă vocea mea: scoală-te şi fugi la Laban fratele meu, în Haran; 44 Şi rămâi la dânsul, până ce va trece furia fratelui tău; 45 până ce va trece mânia fratelui tău asupra ta, şi el va fi uitat cele ce tu i-ai făcut lui; atunci eu voiu trimite, şi te voiu aduce de acolo. Pentru ce să mă lipsesc de voi amândoi tot într’o zi.
46 Şi Rebeca zise cătră Isaac: Mi-s’a urît vieaţa din cauza acestor fete Hetiene! Dacă Iacob îşi va lua de femeie pre vreuna dintre fetele dintr’această ţară, atunci ce-mi mai foloseşte vieaţa?