1 Deci Isaac chemând pre Iacob îl binecuvântă, şi-i zise: Să nu-ţi iei femeie din fetele lui Canaan; 2 ci scoală-te, şi te du în Padan-Aram, la casa lui Bethuel, părintele mumei tale; şi de acolo îţi ia femeie din fetele lui Laban, fratele mumei tale. 3 Şi Dumnezeu cel atotputernic să te binecuvinteze, să te crească, şi să te îmmulţească, ca să ajungi o adunare de popoare; 4 Şi să-ţi dea ţie binecuvântarea lui Abraam, ţie şi seminţiei tale cu tine, ca tu să stăpâneşti pământul în care petreci acum, pre carele Dumnezeu l-a dat lui Abraam. 5 Şi Isaac lăsă pre Iacob, şi el plecă la Padam-Aram, la Laban fiul lui Bethuel Sirianul, fratele Rebecei, muma lui Iacob şi Esau.
6 Şi Esau văzând, că Isaac binecuvântă pre Iacob, şi-l trimise la Padan-Aram, ca să-şi ia femeie de acolo; şi că îl binecuvântă, şi-i porunceşte lui, zicând: Să nu-ţi iei femeie din fetele lui Canaan; 7 şi că Iacob ascultă pre părintele său şi pre muma sa, şi merse la Padan-Aram; 8 şi văzând Esau că fetele lui Canaan sunt rele în ochii lui Isaac părintelui său, 9 Esau se duse la Işmael, şi pe lângă alte femei ce mai avea, luă de femeie pre Mahalat, fata lui Işmael, fiul lui Abraam, pre sora lui Nebaiot.
10 Şi Iacob plecă din Beer-Şeba, şi merse la Haran. 11 Şi ajungând la un loc, rămase acolo preste noapte, că soarele apusese. Şi luând din pietrele acelui loc, şi le puse sub capul său, şi se culcă într’acel loc. 12 Şi el visă: şi iată o scară aşezată pe pământ, al căreia cap ajungea la cer, şi iată îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe dânsa. 13 Şi iată, Domnul sta deasupra scării, şi zise: Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraam, părintele tău şi Dumnezeul lui Isaac; pământul pe care tu dormi, ţi-l voiu da ţie şi seminţiei tale. 14 Şi seminţia ta va fi ca pulberea pământului, şi tu te vei întinde spre apus, şi spre răsărit. şi spre miazăzi; şi toate neamurile pământului se vor binecuvânta întru tine şi întru seminţia ta. 15 Şi iată, eu cu tine sunt; şi te voiu păzi ori încotro vei merge; şi te voiu întoarce la pământul acesta; căci nu te voiu părăsi, până ce nu voiu face ceeace ţi-am promis.
16 Şi Iacob deşteptându-se din somnul său zise: Cu adevărat Dumnezeu este în locul acesta; şi eu n’am ştiut. 17 Şi el temându-se a zis: Cât de înfricoşat e locul acesta! Aceasta nu este alta, decât casa lui Dumnezeu, da, aceasta e poarta cerului!
18 Şi Iacob sculându-se de dimineaţă, luă piatra, care a fost pusă sub capul său, şi o aşeză stâlp, şi turnă oleiu preste vârful ei. 19 Şi el chemă numele locului aceluia Bethel, iar numele cetăţii era mai înainte Luz. 20 Şi Iacob făcu vot, zicând: De va fi Dumnezeu cu mine, şi mă va păzi în calea aceasta pe care eu umblu; de-mi va da pâne să mănânc, şi vestminte să mă îmbrac; 21 Şi de mă voiu întoarce cu pace la casa părintelui meu; atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22 Şi piatra aceasta, pre care o am pus stâlp, va fi casa lui Dumnezeu, şi din toate câte-mi vei da mie, zecimea lor ţie o voiu dărui.