1 Şi sculându-se Iacob, merse în pământul fiilor răsăritului. 2 Şi uitându-se, iată acolo o fântână în câmpie şi iată trei turme de oi aşezate lângă dânsa; că din fantâna aceea adăpau ei turmele; şi piatra depe gura fântânei era mare. 3 Şi se adunau acolo toate turmele, apoi prăvăliau piatra de pe gura fântânei, şi adăpau oile; şi iarăşi puneau piatra pe gura fântânei la locul ei. 4 Şi Iacob zise cătră dânşii: Fraţii mei, de unde sunteţi voi? Iar ei răspunseră: Din Haran suntem. 5 Şi le zise lor: Cunoaşteţi pre Laban, fiul lui Nahor? Şi ei ziseră: Cunoaştem. 6 Şi le zise: Sănătos este el? Iar ei răspunseră: Sănătos; şi iată Rachela, fata lui, vine cu oile. 7 Şi el zise: Iată, încă e ziua mare, nu e timpul ca să adunaţi turmele, adăpaţi oile, şi mergeţi de le paşteţi. 8 Şi ei ziseră: Nu putem, până ce nu se vor aduna toate turmele, şi se va resturna piatra depe gura fântânei; că atuncea adăpăm oile.
9 Şi vorbind el cu ei, veni Rachela cu oile părintelui ei, că ea le păştea. 10 Şi văzând Iacob pre Rachela, fata lui Laban, fratele mumei sale; şi oile lui Laban, fratele mumei sale, se apropie Iacob, şi răsturnă piatra depe gura fântânei, şi adăpă oile lui Laban, fratele mumei sale. 11 Şi Iacob sărută pre Rachela, şi râdicându-şi vocea lui plânse. 12 Şi Iacob spuse Rachelei, că el este fratele părintelui ei, şi că el este fiul Rebecei; şi ea alergă şi spuse părintelui ei. 13 Şi Laban îndată ce auzi ştirea despre Iacob, fiul surorei sale, îi alergă întru întâmpinare, şi-l îmbrăţisă, şi-l sărută, şi-l duse în casa sa. Atunci el spuse lui Laban toate cele întâmplate. 14 Şi Laban îi zise: Cu adevărat, osul meu şi carnea mea eşti tu. Şi el rămase la dânsul o lună de zile.
15 Şi Laban zise lui Iacob: Au nu cumva, pentru că tu eşti fratele meu, îmi vei servi în dar? Spune-mi ce să-ţi fie simbria ta? 16 Şi Laban avea două fete; numele celei mai mari era Lea, şi numele celei mai mici Rachela. 17 Şi Lea avea ochi slabi, iar Rachela era frumoasă la faţă. 18 Şi Iacob iubia pre Rachela, şi-i zise lui: Voiu servi ţie şapte ani pentru Rachela, fata ta cea mai mică. 19 Şi Laban îi răspunse: Mai bine este să ţi-o dau ţie, decât să o dau altui bărbat; rămâi cu mine. 20 Şi Iacob servi pentru Rachela şapte ani; şi aceştia părură în ochii lui ca prea puţine zile, căci o iubia.
21 Şi Iacob zise lui Laban: Dă-mi femeia mea, ca să întru la dânsa; că zilele mele s’au împlinit. 22 Şi Laban adună pre toţi bărbaţii locului aceluia, şi făcu ospăţ. 23 Şi seara el luă pre fica sa Lea, şi o duse pre dânsa la Iacob; şi acesta întră la dânsa. 24 Şi Laban dete pre serva sa Zilpa de servă Leei; ficei sale. 25 Şi făcându-se dimineaţă, iată, aceasta era Lea. Şi el zise lui Laban: Ce-mi făcuşi? Au n’am servit eu la tine pentru Rachela? Pentru ce dar m’ai înşelat? 26 Şi Laban îi răspunse: Nu se face aşa în locul nostru, ca pre cea mai mică să o dee înaintea celei mai mari. 27 Împlineşte-ţi cu aceasta săptămâna, şi-ţi vom da şi pre cealaltă, pentru serviciul ce-mi vei face încă alţi şapte ani.
28 Şi Iacob făcu aşa, şi-şi împlini săptămâna cu aceasta, şi Laban îi dete lui şi pre Rachela, fica sa, de femeie. 29 Şi Laban dete pre serva sa Bilha de servă Rachelei, ficei sale. 30 Şi Iacob intră şi la Rachela; şi iubia pre Rachela mai mult decât pre Lea. Şi el servi la dânsul încă alţi şapte ani.
31 Şi văzând Dumnezeu, că Lea este nesocotită, deschise matricea ei, dar Rachela era stearpă. 32 Şi Lea concepu, şi născu fiu, şi-i chemă numele lui Ruben, căci ea zise: Domnul văzu întristarea mea, şi de acum mă va iubi bărbatul meu. 33 Şi ea iarăşi concepu, şi născu fiu; şi zise: Fiindcă Dumnezeu a auzit, că sunt nesocotită, deaceea mi-a dat şi pre acesta. 34 Şi chemă numele lui Simeon. Şi ea iarăşi concepu, şi născu fiu, şi zise: De acum bărbatul meu se va alipi de mine, fiindcă i-am născut trei fii. Deaceea chemă numele acestuia Levi. 35 Şi ea iarăşi concepu şi născu fiu, şi zise: Astădată voiu lăuda pre Dumnezeu. Deaceea chemă numele lui Iuda Şi ea încetă de a mai naşte.