1 Şi Rachela văzând că nu face copii lui Iacob, Rachela pismui pre soră-sa, şi zise lui Iacob: Dă-mi copii! Iar de nu, eu mor. 2 Şi Iacob se aprinse de mânie asupra Rachelei, şi zise: Nu cumva sunt eu în locul lui Dumnezeu, care ţi-a oprit fruptul pântecelui? 3 Şi ea zise: Iată serva mea Bilha! Intră la dânsa, ca să nască pe genunchii mei, şi ca să am copii printr’însa. 4 Şi ea-i dete lui pre Bilha, serva sa, de femeie; şi intră la dânsa Iacob. 5 Şi Bilha concepu, şi născu lui Iacob fiu. 6 Şi Rachela zise: Dumnezeu a fost mie judecător şi a ascultat vocea mea, şi mi-a dat fiu; pentru aceea chemă numele lui Dan. 7 Şi Bilha, serva Rachelei, concepu iarăşi, şi născu lui Iacob al doilea fiu. 8 Şi zise Rachela: Luptă mare mă luptai în contra surorei mele, şi o învinsei şi ea chemă numele lui Neftali.
9 Atunci Lea văzând, că a încetat de a mai naşte, luă pre Zilpa, serva sa, şi o dete lui Iacob de femeie. 10 Şi Zilpa, serva Leei, născu lui Iacob fiu. 11 Şi Lea zise: Noroc vine: şi ea chemă numele lui Gad. 12 După aceea Zilpa serva Leei, mai născu lui Iacob pe al doilea fiu. 13 Şi Lea zise: Ferice de mine! Căci pre mine mă vor ferici femeile; şi chemă numele lui Asser.
14 Şi Ruben mergând la câmp, în timpul secerişului de grâu, află acolo mandragoare, şi le aduse Leei, mumei sale: Şi Rachela zise cătră Lea: Dă-mi, rogu-te, şi mie din mandragoarele fiului tău. 15 Iar ea-i răspunse: Puţin este, că mi-ai luat pre bărbatul meu, şi vrei să iei şi mandragoarele fiului meu? Atunci îi zise Rachela: Bine dar, culce-se el cu tine şi în noaptea aceasta pentru mandragoarele fiului tău. 16 Iar seara, când veni Iacob dela câmp, Lea îi ieşi înainte, şi-i zise: Intră la mine, căci team cumpărat cu madragoarele fiului meu. Şi el se culcă cu dânsâ şi în noaptea aceea.
17 Şi Dumnezeu ascultă pre Lea, şi ea concepu, şi născu lui Iacob pre al cincilea fiu. 18 Şi zise Lea: Dumnezeu mi-a dat răsplătirea mea, pentru că eu dădui pre serva mea bărbatului meu. Şi ea chemă numele lui Isahar. 19 Şi Lea concepu iarăşi şi născu lui Iacob pre al şaselea fiu. 20 Şi Lea zise: Cu dar frumos mă darui Dumnezeu; acum bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut lui şase fii! Şi ea chemă numele acestuia Zebulon. 21 Şi după aceasta născu ea fată, şi chemă numele ei Dina.
22 Şi Dumnezeu îşi aduse aminte şi de Rachela, şi o ascultă pre ea, şi deşchise matricea ei. 23 Şi ea concepu şi născu fiu, şi zise: Dumnezeu ridică de deasupra mea ocara mea. 24 Şi numele lui îl chemă Iosif, zicând: Dumnezeu să-mi adaoge şi alt fiu.
25 Şi născând Rachela pre Iosif, zise Iacob cătră Laban: Lasă-mă ca să mă duc înapoi la locul meu şi la pământul meu. 26 Dă-mi femeile mele, pentru care ţi-am servit, şi copiii mei, ca să merg; că tu ştii serviciul meu, care ţi-l-am făcut.
27 Şi Laban îi răspunse: Fie, rogu-te, ca eu să aflu har înaintea ta! Eu cunosc bine, că Dumnezeu m’a binecuvântat pentru tine. 28 Şi zise: Hotărăşte-mi tu simbria ta, şi eu ţi-o voiu da.
29 Şi el îi răspunse: tu ştii, cum ţi-am servit, şi ce au devenit vitele tale cu mine. 30 Căci era puţin ce aveai mai înainte de a veni eu la tine, şi acum s’a îmmulţit foarte, şi Domnul te-a binecuvântat cu venirea mea la tine. Şi acum când să fac şi eu ceva pentru casa mea?
31 Şi Laban zise: Ce să-ţi dau ţie. Şi Iacob răspunse: Nimica să nu-mi dai; dar dacă-mi vei face mie aceasta, eu iarăşi voiu paşte oile tale, şi ţi-le voiu păzi. 32 Eu astăzi voiu trece prin toată turma ta, despărţind de acolo toată oaia pestriţă şi pătată, şi tot mielul sein dintre mei, şi tot aceeace este pătat şi pestriţ între capre: şi aceasta să fie simbria mea. 33 Şi aşa în viitor dreptatea mea va mărturisi pentru mine, când vei veni, ca să-mi recunoşti simbria mea; tot ce nu va fi pestriţ şi pătat între capre şi sein între miei se va socoti ca furat, de se va afla la mine
34 Şi Laban zise: Ei bine, fie dupre cuvântul tău!
35 Şi el în ziua aceea despărţi ţapii cei bălţaţi şi pătaţi, şi toate caprele cele pestriţe şi pătate, toate care aveau ceva alb, şi pre tot ce era sein între miei; şi le dete în mânile fiilor săi. 36 Şi Laban puse cale de trei zile între sine şi între Iacob. Şi Iacob păştea oile cele rămase ale lui Laban.
37 Şi Iacob luă nuele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi despoindu-le de scoarţă, făcu pre ele crestături albe, de se vedea albul cel depe nuele. 38 Şi el nuelele, pre care le curăţise de scoarţă, le puse înaintea turmelor, în rupturile de apă şi în adăpătoarele, unde veniau oile să bea, şi acestea se înfierbântau, când veniau să bea. 39 Şi concepeau oile, uitându-se la nuele, şi fătau bălţate, pestriţe şi pătate. 40 Şi Iacob despărţia mieii aceştia, şi înturna feţele oilor din turma lui Laban cătră cele seine şi bălţate; şi turmele lui le punea la o parte, şi nu le amesteca cu turmele lui Laban. 41 Şi a fost, că, decâte ori oile cele mai tari aveau să conceapă, Iacob punea nuelele în rupturi, înaintea ochilor oilor, pentru ca ele să conceapă, uitându-se la nuele. 42 Şi de erau oile mai slabe, el nu punea nuelele; şi aşa cele slabe deveniau ale lui Laban, iar cele tari ale lui Iacob. 43 Astfel omul acesta crescu foarte, şi avu multe turme şi servi şi serve, şi cămile şi asini.