1 Şi auzi Iacob cuvintele fiilor lui Laban, cari ziceau: Iacob a luat toate ce avu părintele nostru, şi din ceeace era a părintelui nostru îşi agonisi el toată avuţia aceasta. 2 Şi văzu Iacob faţa lui Laban, şi iată, ea nu era cătră dânsul ca ieri şi ca alaltăieri.
3 Şi Domnul zise cătră Iacob: Întoarce-te la pământul tău şi la locul naşterii tale, şi eu voiu fi cu tine.
4 Şi trimise Iacob şi chemă pre Rachela şi pre Lea la câmp la turma lui. 5 Şi le zise: Eu văd, că faţa părintelui nostru, nu mai este cătră mine ca ieri şi alaltăieri. Dar Dumnezeul părintelui meu a fost cu mine; 6 şi voi ştiţi, că eu servii părintelui vostru cu toată puterea mea; 7 Şi părintele vostru m’a înşelat, şi mi-a schimbat simbria mea de zece ori; însă Dumnezeu nu-l lăsă pre dânsul să-mi facă nici un rău: 8 Când îmi zise el: Cele pestriţe vor fi simbria ta, atunci toată turma fătă pestriţe; şi când zise el: Cele bălţate vor fi simbria ta; atunci toate oile fătară bălţate. 9 Şi aşa Dumnezeu luă turmele părintelui vostru şi le dete mie. 10 Şi se întâmplă pe timpul conceperii turmelor, că eu înălţai ochii mei, şi văzui în vis: Şi iată berbecii, cari săriau pe turme erau bălţaţi, pestriţi şi pătaţi. 11 Atunci îngerul lui Dumnezeu îmi zise în vis: Iacob! Şi eu îi zisei: Iată-mă! 12 Şi el zise: Ridică-ţi ochii şi vezi; toţi berbecii, cari sar pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi pătaţi; căci eu văd toate câte-ţi face ţie Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul din Beth-el, unde ai uns tu stâlpul, unde tu-mi făcuşi mie vot; acum scoală-te, ieşi din acest pământ, şi te întoarce înapoi la pământul naşterii tale.
14 Şi Rachela şi Lea răspunseră, zicând: Oare mai avem noi parte şi moştenire în casa părintelui nostru? 15 Au n’am fost noi de el socotite ca străine, fiindcă ne-a vândut pre noi? Da, au nu ne-a mâncat el pre noi şi argintul nostru? 16 Căci toată avuţia care o luă Dumnezeu dela părintele nostru, a noastră este şi a copiilor nostri. Aşa dar fă toate câte ţi-a zis Dumnezeu.
17 Atunci se sculă, Iacob, şi îşi puse copiii săi şi femeile sale pe cămile. 18 Şi luă de acolo toate vitele sale, şi toate averile sale, pre care le câştigase; vitele sale pre care le agonisise în Padan-Aram, ca să meargă la Isaac, părintele său, în pământul Canaan. 19 Că Laban s’a fost dus, ca să-şi tunză oile. Şi Rachela fură Terafimii părintelui ei. 20 Şi Iacob amăgi inima lui Laban, Sirianul; că nu i-a spus, că el are să fugă. 21 Şi aşa fugi el cu toate ale sale, şi sculându-se, trecu fluviul Eufrat, îndreptându-şi calea sa spre muntele Galaad.
22 Şi a treia zi spuseră lui Laban, că Iacob ar fi fugit. 23 Şi el luând pre rudele sale cu sine, îl urmări cale de şapte zile, şi-l ajunse la muntele Galaad. 24 Dar Dumnezeu se arătă lui Laban, Sirianul, noaptea în vis, şi-i zise: Feresţe-te, ca nu cumva să vorbeşti cu Iacob nici bine nici rău. 25 Şi Laban ajunse pre Iacob, când Iacob îşi întinsese corturile sale pe munte. Şi Laban întinse pre ale sale cu rudele sale în muntele Galaad.
26 Şi Laban zise lui Iacob: Ce ai făcut, de mi-ai înşelat inima, şi fetele mele le-ai dus, ca pre nisţe prinse în resbel? 27 Pentru ce fugişi într’ascuns, şi plecaşi pe furiş dela mine? Şi dece nu mi-ai spus, ca eu să te fi lăsat cu bucurie, cu cântece, cu timpane şi cu citare? 28 Şi nu m’ai lăsat să sărut pre nepoţii mei şi pre ficele mele? Acum nebunesţe ai lucrat. 29 Şi eu aşi avea puterea în mână a vă face vouă rău; însă Dumnezeul părintelui vostru mi-a vorbit astă noapte, zicând: Fereşte-te, ca să nu vorbesţi cu Iacob nici bine nici rău, 30 Şi acum că ai plecat, pentru că cu dor ai dorit de casa părintelui tău; pentru ce mi-ai furat zeii mei?
31 Şi Iacob răspunse, şi zise lui Laban: Căci mă temeam, şi cugetam poate că tu vei răpi fetele tale dela mine? 32 Dar acela la care vei afla tu zeii tăi să nu trăească. Cercetează aici în faţa rudelor noastre, ce este la mine din ale tale, şi să ţi-le iei. Căci Iacob nu ştia, că Rachela îi furase.
33 Atunci Laban întră în cortul lui Iacob şi în cortul Leei, şi în cortul amândoror servelor, şi nu găsi. Şi ieşind din cortul Leei, întră în cortul Rachelei. 34 Iar Rachela luase zeii, şi-i pusese în şeaua unei cămile, şi şedea deasupra lor. Iar Laban căută tot cortul, dar nu găsi. 35 Şi Rachela zise cătră părintele ei: Să nu pară rău domnului meu, căci nu mă pot scula înaintea ta, fiindcă datina femeilor mi-a sosit. Şi el căută, şi nu găsi Terafimii.
36 Atunci se mânie Iacob, şi se certa cu Laban, şi Iacob răspunse şi zise lui Laban: Care este crima mea? Care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta aprindere? 37 Tu ai căutat toate lucrurile mele; ce-ai găsit din toate uneltele casei tale? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi a fraţilor tăi, ca ei să judece între noi amândoi. 38 În cei douăzeci de ani, câţi am petrecut la tine, oile tale şi caprele tale n’au rămas sterpe, şi berbecii turmelor tale nu i-am mâncat. 39 Pre cea sfăşiată de fiare, acasă nu ţi-am adus; paguba aceea eu o-am suferit; tu din mâna mea cereai orice se fura ziua, şi orice se fura noaptea. 40 Unde eram, ziua mă mânca căldura, şi noaptea gerul, şi somnul fugia din ochii mei. 41 Aşa servii eu douăzeci de ani în casa ta: patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru vitele tale; şi tu simbria mea mi-ai schimbat-o de zeceori. 42 Dacă Dumnezeul părintelui meu, Dumnezeul lui Abraam, şi teama lui Isaac, n’ar fi fost cu mine, tu acum m’ai fi trimes dela tine cu mâna goală. Dar Dumnezeu a căutat la întristarea mea, şi la osteneala mânilor mele, şi deaceea te mustră în noaptea trecută.
43 Şi Laban răspunzând lui Iacob, îi zise: Aceste fice sunt ficele mele, şi aceşti fii sunt fiii mei, şi aceste oi sunt oile mele, şi tot ce vezi tu este al meu. Şi ce mai pot acum face ficelor mele sau fiilor lor, pre cari i-au născut? 44 Acum dar vino să facem legământ eu şi tu, care să fie de mărturie între mine şi între tine.
45 Atunci Iacob luă o piatră, şi o puse stâlp. 46 Şi Iacob zise rudelor sale: Adunaţi pietre! Şi ei adunară pietre, şi le făcură movilă; şi mâncară acolo deasupra movilei. 47 Şi Laban o numi: Iegar Sahaduta, iar Iacob o numi: Galaad.
48 Şi Laban zise: Această movilă să fie astăzi mărturie între mine şi între tine! Deaceea el chemă numele ei Galaad; 49 şi Mişpa, pentru că Laban zise: Domnul va veghia asupra mea şi asupra ta, când vom fi despărţiţi unul de altul. 50 Dacă tu vei asupri pre fetele mele, şi dacă vei lua, şi alte femei afară de fetele mele, deşi nu este nimenea între noi, dară vezi, că Dumnezeu este martor între mine şi între tine. 51 Şi mai zise Laban lui Iacob: Iată această movilă, şi iată acest stâlp, care l-am ridicat între mine şi între tine, 52 Această movilă să fie mărturie şi acest stâlp să fie mărturie, că nici eu nu voiu trece această movilă la tine; nici tu nu vei trece această movilă şi acest stâlp la mine, spre a face rău. 53 Dumnezeul lui Abraam, şi Dumnezeul lui Nahor, să fie judecător între noi, Dumnezeul părinţilor lor! Şi Iacob jură pe teama lui Isac, părintele său.
54 Şi Iacob junghie jertfa pe munte, şi chemă pre rudele sale să mănânce pâne; şi ei mâncând pâne, rămaseră preste noapte în munte. 55 Şi a doua zi, sculându-se Laban de dimineaţă, sărută pre nepoţii săi şi pre fetele sale, şi binecuvântându-i pre ei, se duse. Şi Laban se întoarse la locul său.