1 Şi plecă Iacob în calea sa, şi îngerii lui Dumnezeu îl întâmpinară. Şi Iacob îndată ce-i văzu zise: 2 Aceasta este oastea lui Dumnezeu; şi chemă numele locului aceluia: Mahanaim.
3 Şi Iacob trimise înaintea sa soli la Esau, fratele său în pământul Seir, ţinutul Edom. 4 Şi dându-le lor ordin, le zise: Aşa veţi zice către Esau, Domnul meu: Aşa zice Iacob, servul tău: Eu petrecui la Laban, şi rămăsei până acum; 5 Şi agonisii boi şi asini, oi şi servi şi serve; şi acum trimit pre oamenii mei, ca să spună domnului meu, ca să aflu har în ochii tăi.
6 Şi trimişii întorcându-se la Iacob, ziseră: Noi am mers la fratele tău, la Esau, şi iată, el îţi vine întru întâmpinare, şi cu dânsul patru sute de bărbaţi.
7 Şi Iacob se temu foarte, şi se turbură; şi el despărţi pre oamenii, cari erau cu dânsul, şi oile şi boii şi cămilele, în două cete; 8 Şi zise: De va veni Esau la una din aceste cete, şi o va bate, atunci cealaltă ceată, ce a rămas, să scape.
9 Şi Iacob zise: Dumnezeul părintelui meu Abraam, şi Dumnezeul părintelui meu Isaac! Doanme, care mi-ai zis: Întoarce-te în pământul tău şi la locul naşterii tale, şi-ţi voiu face ţie bine: 10 Eu sunt mai mic decât cea mai mică din toate îndurările, şi de tot adevărul care tu le-ai arătat servului tău; că eu trecui numai cu toiagul meu preste acest Iordan, şi acum m’am făcut în două cete. 11 Scapă-mă, rogu-te, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, că mă tem de dânsul, ca nu cumva să vină şi să mă bată pre mine, pre mumă împreună cu copiii; 12 Că tu ai zis: cu adevărat voiu face ţie bine, şi voiu face, ca seminţia ta să fie ca nisipul mării, care nu se poate număra de mulţimea lui.
13 Şi el mase ocolo în noaptea aceea, şi luă din tot aceea ce-i căzu în mână, ca să facă dar lui Esau, fratele său: 14 Capre, două sute; ţapi, douăzeci: oi, douăzeci; şi berbeci, douăzeci; 15 cămile alăptătoare, treizeci, cu mânzii lor; vaci, patruzeci; şi junci, zece; asine, douăzeci; şi asini, zece. 16 Şi el dete în mâna servilor săi toata turma deosebi; şi zise servilor săi: Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi câtăva depărtare între turmă şi turmă. 17 Şi celui d’în-tâiu porunci, zicând: De te va întâlni Esau, fratele meu, şi te va întreba. zicând: Al cui eşti tu? Şi unde mergi? Şi pentru cine sunt aceste de dinaintea ta? 18 Atunci tu să-i zici: Al servului tau Iacob; acesta e dar trimis domnului meu Esau, şi iată şi el vine după noi! 19 Tot astfel porunci şi celui de al doilea şi celui de al treilea, şi tutulor cari mergeau după turmele acelea, zicându-le: Tot cu asemenea cuvinte să vorbiţi lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Şi veţi mai zice: Iată şi servul tău Iacob vine în urma noastră. Că el zise: Eu voiu împăca pre dânsul prin acest dar ce merge înaintea mea, şi apoi voiu vedea faţa lui; poate mă va primi.
21 Şi aşa darurile trecură înaintea lui, iar el mase în noaptea aceea în tabără. 22 Şi el se sculă în noaptea aceea, şi luă pre cele două femei ale sale, şi pre cele două serve ale sale, şi pre cei unsprezece copii ai săi, şi trecu vadul părăului Iabbok: 23 Şi după ce-i luă pre ei, şi-i trecu acest părău, apoi trecu şi ce mai avea.
24 Şi Iacob rămase singur: şi un om se luptă cu dânsul până la zori de ziuă; 25 Şi văzând acest om, că pre Iacob nu-l poate învinge, îl apucă de încheietura coapsei lui, şi se scrinti încheietura coapsei lui Iacob, pre când se lupta cu dânsul. 26 Şi-i zise acela: Lasă-mă, să mă duc, că se luminează de ziuă. Iar Iacob îi zise: Nu te las, de nu mă vei binecuvânta.
27 Şi-i zise: Cum îţi este numele? Şi el îi răspunse: Iacob. 28 Şi-i zise: Numele tău nu se va mai chema Iacob, ci Israel, că tu te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai învins. 29 Şi Iacob întrebă, zicând: Spune-mi, rogu-te, numele tău. Şi acela zise: Pentru ce mă întrebi de numele, meu? Şi el îl binecuvântă acolo. 30 Şi Iacob chemă numele acelui loc: Peniel că, zise el: Văzui pre Dumnezeu faţă în faţă, şi s’a mântuit sufletul meu.
31 Şi răsăria soarele, când trecea el de Peniel, şi el schiopăta de coapsa sa. 32 Deaceea fiii lui Israel nu mănâncă nici până în ziua de astăzi muşchiul nervului, care se află la încheietura coapsei, căci acel om apucase pre Iacob de muşchiul nervului dela încheietura coapsei.