1 Şi Iacob locui în pământul, unde a petrecut părintele său ca pribeag, în pământul Canaan.
Şi aceasta este istoria lui Iacob:
2 Iosif era de şaptesprezece ani, şi păştea turmele cu fraţii săi, fiind tânăr cu fiii Bilhei şi ai Zilpei, femeile părintelui său. Şi Iosif spunea părintelui său vorbele cele rele ale lor. 3 Şi Israel iubia pre Iosif mai mult decât pre toţi fiii săi, că el era fiu al bătrâneţelor sale; şi-i făcu lui haină pestriţă. 4 Şi fraţii săi văzând, că părintele lor îl iubesţe pre el mai mult decât pre toţi fraţii lui, îl urau, şi nici vorbă bună nu puteau vorbi cu dânsul.
5 Şi Iosif visă un vis, şi-l spuse fraţilor săi; şi pentru aceasta ei îl urîră şi mai mult. 6 Şi el le zise lor: Ascultaţi, rogu-vă, visul meu, pre care l-am visat: 7 Iată! Noi legam snopi pe câmp, şi iată snopul meu se ridică, şi sta drept; şi snopii voştri, încunjurându-l, se înclinară înaintea snopului meu. 8 Şi fraţii săi ziseră cătră dânsul: Au nu cumva tu vrei să te faci rege preste noi, şi să domneşti preste noi? Şi ei îl urîră şi mai mult pentru visurile lui şi pentru cuvintele lui. 9 Şi el mai visă şi alt vis, şi-l spuse şi pre acesta fraţilor săi, şi zise: Iată mai visai un vis; şi iată soarele şi luna şi unsprezece stele se închinară mie. 10 Şi spunând el aceasta părintelui său şi fraţilor săi, îl mustră părintele său, şi-i zise: Ce fel de vis este acesta, pre care-l visaşi tu? Nu cumva să venim noi, eu şi muma ta şi fraţii tăi, să ne plecăm ţie la pământ? 11 Şi fraţii săi îl invidiau, iar părintele său ţinu aceste cuvinte întru sine.
12 Şi mergând odinioară fraţii săi să pască oile părintelui lor la Şechem, 13 zise Israel cătră Iosif: Au fraţii tăi nu pasc vite la Şechem? Vino să te trimit la dânşii. 14 Şi el îi zise: Iată-mă! Şi-i zise: Du-te de vezi, dacă fraţii tăi şi vitele sunt bine, şi-mi adă cuvânt. Şi-l trimise pre dânsul din valea Hebron, şi el veni la Şechem. 15 Şi-l află pre el un bărbat, şi iată el rătăcia pe câmp, şi bărbatul îl întrebă pre el, zicând: Ce cauţi? 16 Şi el răspunse: Pre fraţii mei caut; spune-mi, rogu-te, unde pasc? 17 Şi bărbatul zise: Ei plecară de aici; căci îi auzii zicând: Să mergem la Dothan. Şi Iosif s’e duse după fraţii săi, şi-i află la Dothan.
18 Şi ei îl văzură de departe. Şi până a nu se apropia el de dânşii, ei făcură plan viclean în contra lui, ca să-l omoare. 19 Şi ei ziceau unul cătră altul: Iată! Visătorul acela vine! 20 Veniţi dar să-l omorîm, şi să-l aruncăm întruna din aceste cisterne; şi vom zice: Fiara rea l-a mâncat pre dânsul: şi vom vedea ce vor fi visurile lui. 21 Acestea auzind-le Ruben, îl scăpă din mânele lor; căci zise: Să nu îl omorîm pre dânsul! 22 Şi Ruben le zise lor: Să nu vărsaţi sânge, ci-l aruncaţi în cisterna aceasta, cea în pustiu, iar mâna noastră nu o puneţi pe dânsul; căci cerca să-l scape pre el din mânile lor, şi să-l dea părintelui său.
23 Şi Iosif îndată ce ajunse la fraţii săi, ei îl desbrăcară de haina sa, de haina cea pestriţă, depe dânsul; 24 şi ei apucându-l, îl aruncară în cisternă; şi cisterna era deşeartă, nu era apă într’însa. 25 Apoi ei se aşezară, ca să mănânce pâne, şi râdicându-şi ochii, se uitară, şi iată caravană de Işmaeliţi venind dela Galaad, şi cămilele lor încărcate de tămâie şi de balsam şi de smirnă; şi mergeau ca să le ducă la Egipt. 26 Şi Iuda zise cătră fraţii săi: Ce folos nouă că vom ucide pre fratele nostru, şi-i vom ascunde sângele său? 27 Veniţi să-l vindem pre el acestor Işmaeliţi, şi mânile noastre să nu fie pe el, că este fratele nostru, carnea noastră; şi fraţii lui îl ascultară. 28 Şi trecând bărbaţii, neguţători Madianiţi, ei traseră şi scoaseră pre Iosif din cisternă, şi-l vândură Işmaeliţilor cu douăzeci de arginţi, şi aceştia duseră pre Iosif în Egipt. 29 Iar Ruben întorcându-se la cisternă, iată Iosif nu era în cisternă: şi-şi sfâşie vestmintele sale. 30 Şi el se întoarse la fraţii săi, şi zise: Băiatul nu este, şi eu unde să mă duc?
31 Atunci ei luară haina lui Iosif, şi junghiind un ţap, muiară haina în sânge; 32 şi trimiseră haina cea pestriţă, ca să o ducă părintelui lor, zicând: Aceasta aflarăm, cunoaşte de este haina fiului tău au nu? 33 Şi el o cunoscu, şi zise: Haina fiului meu este: O fiară rea îl mâncă pre dânsul; Iosif este sfăşiat! 34 Şi rupându-şi Iacob vestmintele sale, îşi puse sac preste coapsele lui, şi plânse pre fiul său zile multe. 35 Şi toţi fiii săi şi toate fetele sale se sculară ca să-l mângăie, iar el refuză mângăiere, zicând: Plângând mă voiu coborî la fiul meu în mormânt! Aşa îl plânse pre el părintele său.
36 Şi Madianiţii îl vândură în Egipt lui Potifar, dregătorul lui Faraon, capul gardei domneşti.