1 Şi în zilele acelea Iuda se pogorî dela fraţii săi, şi trase la un Adulamitean, cu numele Hira. 2 Şi Iuda văzu acolo pre fata unui bărbat Cananeu, cu numele Şua; şi o luă pre ea de femeie, şi întră la dânsa. 3 Şi ea concepu, şi născu fiu: el chemă numele lui Er. 4 Şi ea iarăşi concepu, şi născu fiu, şi ea chemă numele lui Onan. 5 Şi ea iarăşi concepu, şi născu fiu, şi chiemă numele lui Selah; Şi Iuda era la Chesib, când născu ea pre acesta.
6 Şi Iuda luă femeie lui Er întâiu-născutul său, şi numele ei era Tamara. 7 Dar Er întâiu-născutul lui Iuda fu rău în ochii Domnului şi Domnul îl ucise pre dânsul. 8 Atunci zise Iuda cătră Onan: Intră tu la femeia fratelui tău, şi o ia pre ea dupre datoria de cumnat, şi ridică semânţa fratelui tău. 9 Şi Onan cunoscând că semânţa nu va fi a lui, de câte ori întra la femeia frate-său, îşi risipia semânţa pe pământ, ca el să nu dea semânţă fratelui său. 10 Şi ceeace făcea el fu rău în ochii Domnului; şi-l omorî şi pre dânsul. 11 Şi zise Iuda cătră Tamara, nora sa: Rămâi văduvă în casa părintelui tău, până ce Şelah fiul meu va cresţe mare; că el zicea: ca nu cumva şi acesta să moară ca şi fraţii lui. Şi Tamara se duse, şi şezu în casa părintelui ei.
12 Şi trecând zile multe, muri fata lui Şua, femeia lui Iuda; şi Iuda, după, ce se mângăie, se sui în Timnat la tunzătorii oilor sale, împreună cu Hira Adulamitul, amicul său. 13 Şi oarecine spuse Tamarei, zicând: Iată, socrul tău se sui la Timnat, ca să-şi tunză oile. 14 Atunci ea lepădându-şi vestmintele văduviei, se acoperi cu vălul, şi se înveli, şi şezu în poarta Enainului, care se afla în calea cătră Timna; căci ea vazu că Şelah se făcu mare, şi ea tot nu-i fu dată lui de femeie. 15 Şi văzând-o Iuda, crezu că este meretrice: că ea îşi acoperise faţa. 16 Şi el din cale se abătu la dânsa, şi-i zise: Haide, voiu să întru la tine; că el nu o ştia că este noră-sa. Şi ea îi răspunse: Ce-mi vei da, ca să întri la mine? 17 El îi zise: Eu îţi voiu trimite un ied din turme. Şi ea zise: fie aşa, de-mi vei da arvună, până ce mi-l vei trimite. 18 Şi el zise: Ce arvună să-ţi dau? Şi ea zise: Sigilul tăl, şi lanţul tău, şi toiagul tău care îl ai în mână. Şi el i-le dete, şi întră la dânsa, şi ea rămase grea dela dânsul. 19 Şi după aceea se sculă ea, se duse, şi lepădându-şi vălul, se îmbrăcă iarăşi în vestmintele sale de văduvie. 20 Şi Iuda trimese iedul prin acel Adulamit, amicul său, ca să-şi primească arvuna din mâna acelei femei, şi n’o mai găsi. 21 Atunci el întrebă pre oamenii locului aceluia, zicând: Unde este meretricea, care şedea la Enaim pe cale? Şi ei răspunseră, că n’a fost aicea meretrice. 22 Şi el se întoarse la Iuda, şi zise: Nu o am aflat; ba încă oamenii locului aceluia mi-au zis, că n’a fost acolo meretrice. 23 Atunci zise Iuda: Ţie-le, ca să nu ne facem de ruşine; iată, eu i-am trimis iedul, şi tu nu o ai aflat.
24 Şi cam după trei luni înştiinţară pre Iuda, zicând: Tamara nora ta a desfrânat, şi iată ea este grea din desfrânare. Şi Iuda zise: Scoateţi-o afară, ca să se ardă. 25 Şi ea, scoasă fiind afară, trimise la socrul său să-i zică: Eu de acel bărbat sunt grea ale cărui sunt lucrurile acestea; şi-i mai adaose: cunoaşte, rogu-te, ale cui sunt acestea sigilul şi lanţul şi toiagul acesta. Şi Iuda le cunoscu, şi zise: 26 Ea este mai dreaptă decât mine; şi aceasta mi-o făcu căci nu o dădui de soţie lui Şela, fiul meu. Şi el după aceea nu o mai cunoscu pre dânsa.
27 Şi când era ea să nască, iată gemeni erau în pântecele ei. 28 Şi născând ea, unul din ei scoase mâna afară, şi moaşa i-o apucă, şi legă de ea un fir de carmesin, şi zise: Acesta a ieşit întăiu. 29 Şi după ce îşi trase mâna înapoi, iată ieşi fratele său; şi moaşa zise: Ce spărtură ai făcut? Această spărtură fie asupra ta; şi se chemă numele lui Peret.
30 Şi după aceea ieşi fratele său, care avea la mâna sa legat cu firul de carmesin şi se chemă numele lui Zerah.