41
Şi după doi ani de zile se întâmplă, că Faraon visă, şi iată el sta lângă fluviu. Şi iată din acel fluviu se suiau şapte vaci frumoase la vedere, şi grase la carne; şi păşteau prin mlaştini. Şi iată alte şapte vaci se suiau după acestea din fluviu, urâte la vedere şi macre la carne; şi stăteau lângă celelalte vaci pe marginea fluviului. Şi vacile cele urâte la vedere şi macre, mâncară pre cele şapte frumoase la vedere şi grase. Şi şe deşteptă Faraon. Şi adormind iarăşi, visă a două oară: şi iată şapte spice grase şi frumoase ieşau din un paiu. Şi iată alte şapte spice supţiri şi arse de vântul de răsărit, răsăriau după dânsele. Şi spicele cele subţiri înghiţiră pre cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon se deşteptă, şi iată era vis.
Şi făcându-se dimineaţă, spiritul lui era turburat, şi trimise se cheme pre toţi magii Egiptului şi pre toţi înţelepţii lui; şi Faraon le spuse visurile lui; dar nimenea nu le putu esplica lui Faraon. Şi mai marele cuparilor vorbi lui Faraon, zicând: Eu astăzi îmi aduc aminte de păcatele mele: 10 Faraon se mânie contra servilor săi: pre mine mă puse supt pază, în casa capului gardei domneşti, pre mine şi pre mai marele pitarilor. 11 Şi într’o noapte visarăm câte un vis, eu şi el; fiecare dupre însemnarea visului său noi am visat. 12 Şi era acolo cu noi un tânăr Ebreu, serv al capului gardei domneşti, căruia noi îi spuserăm visurile; şi el ni-le esplică fiecăruia dupre însemnarea visului său. 13 Şi cum ne esplică el, aşa ni-se şi întâmplă; pre mine mă aşeză iarăşi în locul meu, dar pre acela îl spânzură.
14 Şi Faraon trimise, şi chemă pre Iosif, şi ei îl scoaseră curând din temniţă; şi el, răzându-se şi schimbându-şi vestmintele, veni la Faraon. 15 Şi Faraon zise lui Iosif: Eu vis am visat, şi nu este nimenea care să-l esplice; şi am auzit de tine vorbind, că tu înţelegi a esplica vis.
16 Şi Iosif răspunse lui Faraon, zicând: Nu eu; Dumnezeu va răspunde lui Faraon ceeace-i va fi de bine.
17 Şi Faraon zise lui Iosif: În visul meu, iată eu stam pe marginea fluviului; 18 Şi iată, se suiau din fluviu şapte vaci grase la carne şi frumoase la vedere, şi păşteau prin mlăştini. 19 Şi iată, după dânsele se suiau din fluviu alte şapte vaci slabe şi urâte la vedere foarte, şi uscate la carne, cum n’am mai văzut aşa de urâte în tot pământul Egiptului. 20 Şi vacile cele uscate şi urâte înghiţiră pre cele dintâiu şapte vaci grase. 21 Şi întrară în pântecile lor, fără să se cunoască că ele au întrat: căci ele erau tot aşa de urâte, ca şi mai înainte. Atunci mă deşteptai. 22 Şi văzui iarăşi în somn, şi iată şapte spice pline şi frumoase ieşiau dintr’un pai. 23 Şi iată alte şapte spice supţiri, seci şi arse de vântul de răsărit crescură după dânsele. 24 Şi spicele cele seci înghiţiră pre cele şapte spice frumoase. Şi eu acestea le spusei magilor, dară nici unul nu putu să-mi esplice.
25 Şi Iosif răspunse lui Faraon: Visul lui Faraon este unul. Dumnezeu a arătat lui Faraon cele ce voeşte să facă: 26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani, şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani. Visul este tot unul. 27 Şi cele şapte vaci macre şi urâte, care se suiau după dânsele, sunt şapte ani; şi cele şapte spice deşerte, şi arse de vântul de răsărit, sunt şapte ani de foamete. 28 Şi aceasta este ceeace eu zisei lui Faraon; că Dumnezeu ceeace voeşte să facă, arată lui Faraon. 29 Iată, vor veni şapte ani, în care va fi mare belşug în tot pământul Egiptului. 30 Şi după aceştia vor urma şapte ani de foamete, şi tot acel belşug va fi uitat în pământul Egiptului; că foametea va topi toată ţara. 31 Încât acel belşug nu se va simţi în ţară, din cauza foametei ce va veni după dănsa; că va fi foarte grea. 32 Iar încât este, că visul s’a arătat lui Faraon de două ori, este, că lucrul acesta este hotărît de Dumnezeu, şi că Dumnezeu curând îl va face. 33 Acum dară să caute Faraon un bărbat înţelept şi priceput, pre care să-l pună preste pământul Egiptului. 34 Aceasta să facă Faraon: Să aşeze prefecţi în ţară, şi să ia a cincia parte de venit din pământul Egiptului în cei şapte ani de belşug; 35 şi să adune toate bucatele acestor ani buni ce vor urma; şi să strângă grâu supt mâna lui Faraon, bucate în toate cetăţile, şi să le păstreze. 36 Şi aceste bucate vor fi proviziunea ţării în cei şapte ani de foamete, cari vor veni în pământul Egiptului; şi aşa ţara nu se va perde de foame.
37 Şi cuvântul acesta plăcu în ochii lui Faraon şi în ochii tuturor servilor săi. 38 Şi Faraon zise cătră servii săi: Au doară se va găsi om asemenea acestuia, în care este spiritul lui Dumnezeu? 39 Şi zise Faraon cătră Iosif: Fiindcă Dumnezeu ţie ţi-a descoperit toate aceste, nimenea nu este priceput şi înţelept ca tine. 40 Tu vei fi mai mare preste casa mea, şi de cuvântul tău va asculta tot poporul meu; eu numai cu tronul voiu fi mai pre sus decăt tine. 41 Şi mai zise Faraon lui Iosif: Iată te pun preste tot pământul Egiptului. 42 Şi Faraon, scoţându-şi inelul său din mână, îl puse în mâna lui Iosif, şi-l îmbrăcă cu vestmintele de in subţire, puse lanţ de aur la gâtul său. 43 Şi-l sui pre dânsul în carul al doilea dintre ale sale, şi lăsă ca să strige înaintea lui: Abrech şi-l puse pre dânsul preste tot pământul Egiptului. 44 Şi Faraon zise cătră Iosif: Eu sunt Faraon; şi fără de voia ta nimenea să nu-şi mişte mâna sa său piciorul său în tot pământul Egiptului. 45 Şi Faraon chemă numele lui Iosif: Zafnath-Paaneach şi-i dete de femeie pre Asenath, fata lui Potifera, preotul din On. Şi Iosif ieşi ca să vadă pământul Egiptului.
46 Şi Iosif avea treizeci de ani, când sta înaintea lui Faraon, regele din Egipt. Şi ieşind el dinaintea lui Faraon, merse prin tot pământul Egiptului.
47 Şi pământul produse bucate în cei şapte ani de fertilitate cu mare belşug. 48 Şi Iosif în acei şapte ani strânse toate bucatele câte erau în pământul Egiptului, şi le aşeză prin cetăţi; bucatele, câte crescură pe câmpul din prejurul fiecărei cetăţi, le puse într’însa. 49 Iosif dară adună grâu mult foarte ca nisipul mării, încât încetară de a-l mai măsura; că era fără număr.
50 Şi mai înainte de a sosi întâiul an de foamete, lui Iosif se născură doi fii, pre cari îi născu Asenath, fica lui Potifera, preotul din On. 51 Şi Iosif chemă numele celui întâiu-născut Manase, căci, zise el, Dumnezeu mă făcu să uit tot necazul meu şi toată casa părintelui meu. 52 Şi chemă numele celui al doilea Efraim, căci, zise el, Dumnezeu mă făcu să fiu fertil în pământul întristării mele.
53 Şi trecură cei şapte aui de belşug, care au fost în pămăntul Egiptului, şi începură a veni cei sapte ani de foamete, după cum prezise Iosif. 54 Şi se fâcu foamete în toate ţările, dară în tot pământul Egiptului era pâne. 55 În sfârşit şi tot pământul Egiptului începu a flămânzi, şi poporul strigă cătră Faraon pentru pâne; şi Faraon zise cătră toţi Egiptenii: Mergeţi la Iosif, şi faceţi ceeace vă va zice el. 56 Şi făcăndu-se foamete preste toată ţara, Iosif deşchise toate grânarele, şi văndu bucate Egiptenilor; că foametea se făcu tare în pământul Egiptului. 57 Şi toate ţările veniau la Egipt, să cumpere grâu dela Iosif: că foametea era tare preste tot pământul.