1 După aceste se zise lui Iosif: Iată părintele tău este bolnav. Atunci luă el cu sine pre cei doi fii ai săi, pre Manase şi pre Efraim. 2 Şi se spune lui Iacob, zicând: iată Iosif fiul tău vine la tine. Şi Israel, adunându-şi puterile şezu pe pat. 3 Şi Iacob zise cătră Iosif: Dumnezeul cel atotputernic mi-se arătă mie în Luz, în pământul Canaan, şi mă binecuvântă. 4 Şi-mi zise: Iată eu te voiu creşte, şi te voiu îmmulţi, şi te voiu face adunare de popoare, şi pământul acesta îl voiu da seminţiei tale după tine întru stăpânire eternă. 5 Acum dară acesti doi fii ai tăi, cari se născură ţie în pământul Egiptului, mai înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei, Efraim şi Manase ai mei să fie, ca şi Ruben şi Simeon. 6 Însă fiii pre cari tu-i vei naşte după dânşii, să fie ai tăi; şi ei în moşternirea lor vor purta numele fraţilor lor. 7 Că venind eu din Padan, mi-a murit Rachela în pământul Canaan, pe cale, în catăva depărtare de Efrata; şi eu o îmmormântaiu acolo lângă cale la Efrata, adecă Beth-Lehem.
8 Şi văzând Israel pre fiii lui Iosif, zise: Cine sunt aceştia? 9 Şi Iosif răspunse părintelui său: Sunt fiii mei, pre cari mi-i dete Dumnezeu aici. Şi zise Iacob: Adu-mi-i încoace, ca să-i binecuvintez! 10 Căci ochii lui Israel erau slabi, din cauza bătrâneţelor; el nu putea vedea. Şi Iosif îi apropie de dânsul, şi el îi sărută pre ei, şi-i îmbrăţişe. 11 Şi Israel zise lui Iosif: Eu nici faţa ta nu credeam să o mai văd, şi iată Dumnezeu făcu ca eu să văd şi semânţa ta. 12 Apoi Iosif îi depărtă dela genunchii părintelui său, şi se prosternă cu faţa până la pământ. 13 Şi Iosif luă pre amândoi, pre Efraim în dreapta sa, de-a stânga lui Israel, şi pre Manase în stânga sa, de-a dreapta lui Israel; şi-i apropie pre ei de dânsul. 14 Şi Israel îşi întinse mâna sa cea dreaptă, şi o puse pe capul lui Efraim, care era cel mai tinăr; şi mâna sa cea stângă pe capul lui Manase, puindu-şi cu voie mânile sale astfel; că Manase era întâiu-născutul.
15 Şi el binecuvântă pre Iosif, şi zise: Dumnezeu, înaintea căruia au umblat părinţii mei Abraam şi Isaac; Dumnezeu cel ce mă păscu pre mine dela naşterea mea, până în ziua de astăzi; 16 Îngerul care mă răscumpără pre mine de tot răul, să binecuvânte pre aceşti copii, şi ei să poarte numele meu, şi numele părinţilor mei, Abraam şi Isaac; şi să se îmmulţească în mare număr pe acest pământ. 17 Şi văzând Iosif, că părintele său a pus mâna cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-se păru cu greu; şi apucă mâna părintelui său, ca să o iee depe capul lui Efraim, şi să o pună pe capul lui Manase. 18 Şi Iosif zise părintelui său: Nu aşa, părintele meu! Că acesta este cel întâiu-născut, pune-ţi dreapta pe capul lui. 19 Dară părintele său respinse, şi zise: Eu ştiu, fiule! Eu ştiu; şi acesta se va face popor, şi chiar el va fi mare; totuşi fratele său cel mai mic, mai mare va fi decât dânsul, şi seminţia lui se va face mulţime de popoare. 20 Aşa el în ziua aceea îi binecuvânta pre ei, zicând: Israel va binecuvântă întru tine, zicând: Facă-te pre tine Dumnezeu ca pre Efraim şi ca pre Manase! Astfel puse el pre Efraim înaintea lui Manase.
21 Şi Israel zise lui Iosif: Iată eu mor, dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va întoarce în pământul părinţilor voştri. 22 Şi eu îţi dau ţie o parte din pământ mai mult decât fraţilor tăi, pre care o câştigaiu din mânile Amoreilor cu sabia mea şi cu arcul meu.