1 Şi Dumnezeu îşi aduse aminte de Noe, şi de toate fiarele, şi de toate vitele, care erau cu dânsul în arcă. Şi Dummezeu lăsă să sufle vânt pe pământ, şi apa scăzu. 2 Şi se încuiară isvoarele adâncului şi stavilele cerului, şi ploaia din ceruri fu oprită. 3 Şi apa se retrăgea depe pământ, scurgându-se necontenit; şi scăzu apa după o sută cincizeci de zile. 4 Şi a şaptesprezecea zi din luna a şaptea arca se opri pe muntele Ararat. 5 Şi apa se împuţina tot mai tare până într’a zecea lună, şi la întâia zi din luna a zecea se văzură vârfurile munţilor.
6 Şi după patruzeci de zile Noe deşchise fereastra arcii pre care o făcuse. 7 Şi trimise pre corb, care după ce ieşi, merse şi iar merse, până ce se uscă apa depe pământ. 8 După aceea trimise pre porumb, ca să vază de a scăzut apa depe faţa pământului. 9 Şi porumbul, neaflând loc de repaus tălpilor picioarelor sale, s’a întors la dânsul în arcă, că apa era încă preste faţa a tot pământul. Şi el întinzându-şi mâna, l-a prins, şi l-a luat la sine în arcă. 10 Şi el mai aşteptă încă alte şapte zile, şi iarăşi trimise pre porumb din arcă. 11 Şi porumbul se întoarse la el despre seară, şi iată el în gura lui avea o frunză verde de oliv. Atunci cunoscu Noe, că apa a scăzut de pe pământ. 12 Şi el mai aşteptă alte şapte zile, şi trimise din nou pre porumb, care nu se mai întoarse la dânsul.
13 Şi în anul şase sute unul, în întâia lună, la întâia zi a lunii, apa se uscase depe pământ, şi Noe, ardicând acoperisul arcii, se uită, şi iată faţa pământului se uscase. 14 Şi într’a doua lună, dela douăzeci şi sapte ale lunii, pământul era uscat.
15 Şi Dumnezeu vorbi cătră Noe, zicând: 16 Iesi din arcă, tu şi femeia ta şi fiii tăi şi femeile fiilor tăi cu tine. 17 Toate animalele, care sunt cu tine, de tot felul; pasările şi patrupedele, şi toate târîtoarele ce se târăsc pe pământ, scoate-le afară cu tine, ca să populeze cu abundenţă pământul, să crească şi să se îmmulţească pe pământ. 18 Şi aşa Noe ieşi, şi fiii lui şi femeia lui şi femeile fiilor lui cu dânsul; 19 şi toate patrupedele, toate târîtorile, şi toate pasările, tot ce se mişcă pe pământ dupre felul lor, ieşiră din arcă.
20 Şi Noe zidi altar lui Dumnezeu, şi luă din toate vitele curate şi din toate pasările curate, şi aduse olocaust pe altar. Şi Dumnezeu mirosi miros plăcut; şi zise Dumnezeu întru inima sa: 21 Nu voiu mai blestema altădată pământul din cauza omului; că cugetul inimii omului este rău din tinereţele lui; nici nu voia mai omorî tot ce este viu, cum am făcut. 22 Câte zile va sta pământul, nu va înceta semănătura şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.