1 Şi Dumnezeu binecuvântă pre Noe şi pre fiii lui; şi le zise: Creşteţi, şi vă îmmulţiţi, şi umpleţi pământul. 2 Şi frica voastră şi temerea voastră să fie preste toate patrupedele pământului, şi preste toate pasările cerului, şi preste tot ce se târăşte pe pămâint, şi preste toţi peştii mării; în mânile voastre s’au dat. 3 Tot ce se mişcă şi viază va fi vouă de mâncare, ca pre legumele verzi le-am dat vouă toate. 4 Şi carne cu vieaţa ei într’însa, care este sângele ei, să nu mâncaţi. 5 Că eu cu adevărat voiu recere sângele vieţii voastre; dela orice animal îl voiu cere şi din mâna omului; din mâna fiecărui om voiu cere vieaţa fratelui său. 6 Cel ce va vărsa sânge de om, şi sângele aceluia se va vărsa de om; că Dumnezeu dupre chipul său a făcut pre om. 7 Iar voi creşteţi şi vă îmmulţiţi! Naşteţi pe pământ şi vă îmmulţiţi pe dânsul.
8 Şi Dumnezeu vorbi lui Noe şi fiilor lui, cari erau cu dânsul, zicând: 9 Şi eu, iată eu întăresc legământul meu cu voi, şi cu seminţia voastră după voi: 10 Şi cu toate vieţuitoarele, care sunt împreună cu voi: cu pasări, cu vite, cu toate fiarele pământului, care sunt împreună cu voi, cu toate câte au ieşit din arcă: cu toate animalele pământului. 11 Da, eu întăresc legământul meu cu voi, că nu se va mai pierde tot corpul de apa deluviului, şi că nu va mai fi deluviu, ca să strice pământul.
12 Şi a zis Dumnezeu: Acesta este semnul legământului, care-l pun eu între mine şi între voi şi între toate vieţuitoarele, care sunt cu voi, pentru toate generaţiunile. 13 Eu am pus arcul meu îu nouri, şi acesta va fi semn de legământ între mine şi între pământ. 14 Şi când eu voiu acoperi pământul cu nouri, arcul se va arăta în nouri. 15 Şi-mi voiu aduce aminte de legământul meu, ce este între mine şi tine şi între toate vieţuitoarele de orice corp; şi apa nu se va mai face în deluviu ca să piardă tot corpul. 16 Şi arcul va fi în nouri, şi eu îl voiu vedea pre el, spre a-mi aduce amintc de eternul legământ, care este între Dumnezeu şi între toate vieţuitoarele de orice corp, care este pe pământ, 17 Şi Dumnezeu zise lui Noe: Acesta este semnul de legământ, pre care l-am întărit între mine şi între tot corpul, ce este pe pământ.
18 Şi fiii lui Noe, cari ieşiră din arcă, erau: Şem. Ham şi Iafet; şi Ham era părintele lui Canaan. 19 Aceşti trei sunt fiii lui Noe, şi dela dânşii s’a populat tot pământul.
20 Şi Noe începu să fie agricultor, şi plantă şi via; 21 Şi bea din vin, şi se îmbătă, şi se desvăli în cortul său. 22 Şi Ham, părintele lui Canaan, văzând golicunea părintelui său, spuse celor doi fraţi ai săi deafară. 23 Şi Şem şi Iafet luară o mantie, şi o puseră pe amândoi umerii lor, şi mergând cu dosul înainte, acoperiră goliciunea părintelui lor; şi feţele lor erau căutând înapoi, şi ei nu văzură goliciunea părintelui lor. 24 Şi Noe, după ce se trezi de vin, înţelegând ceeace-i făcu lui fiul său cel mai tânăr, zise: 25 Blestemat fie Canaan! serv va fi el servilor fraţilor săi. 26 Şi mai zise: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Şem; şi Canaan va fi servul lui. 27 Dumnezeu va lărgi pre Iafet, şi va locui în corturile lui Şem; şi Canaan va fi servul lui.
28 Şi Noe după deluviu trăi trei sute cincizeci de ani. 29 Şi toate zilele lui Noe fură nouă sute cincizeci de ani; şi muri.