1 Căci acest Melchisedec, împăratul Salemului, preotul lui Dumnezeu celui Preaînalt, care întâmpină pe Abraam întorcându-se acesta dela tăerea împăraţilor şi-l binecuvântă.
2 Căruia şi zeciueală din toate mai întâiu îi împărţì Abraam, însemnează mai întâiu împăratul dreptăţii, iar apoi şi împăratul Salemului, care este împărat al păcii.
3 Fără tată, fără mumă, fără istorisire de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar cu totul asemănat fiind Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot pururea.
4 Vedeţi dar cât de mare este acesta, căruia chiar zeciueală îi dete Abraam din cele mai bune, el patriarhul!
5 Şi într’adevăr cei din fiii lui Levi, care primesc preoţia au potrivit legii poruncă ca să ià zeciueală dela popor, adecă dela fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsa lui Abraam:
6 Iar cel care nu-şi trage neamul dintr’înşii a luat zeciueală dela Abraam, şi a binecuvântat pe cel care are făgăduinţele.
7 Fără vreun cuvânt de împotrivire dar, cel mic este binecuvântat de cel mare.
8 Şi aci oamenii muritori iau zeciueli, iar acolo unul care este dovedit că trăeşte luă zecieală.
9 Şi cum am zice, prin Abraam a dat zeciueală şi Levi, care ià zeciueli;
10 Pentru că erà încă în coapsa tatălui său, când îl întâmpină Melchisedec.
11 Deci dar, dacă erà desăvârşire prin preoţia levitică, – pentru că poporul pe temeiul ei a primit legea. – ce trebuinţă mai erà ca după rândueala lui Melchisedec să se ridice un altfel de preot, şi nu se zice preot după rândueala lui Aaron?
12 Preoţia dar fiind schimbată, este de neapărată trebuinţă să se facă şi o schimbare a legii.
13 Căci acela, cu privire la care sunt zise acestea, s’a împărtăşit de o altfel de seminţie, dela care nimenea n’a slujit altarului;
14 Pentru că este foarte învederat că din Iuda a răsărit Domnul nostru, cu privire la care seminţie Moise nu zise nimic despre preoţi.
15 Şi încă cu mult mai cunoscut este, dacă după asemănarea lui Melchisedec se ridică un astfel de preot.
16 Care s’a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare.
17 Căci este dovedit că „tu eşti preot în veci după rândueala lui Melchisedec”.
18 Pentru că o desfiinţare a unei porunci ce a fost mai nainte, se face din pricina slăbiciunii şi a nefolosului ei.
19 – Căci legea n’a desăvârşit nimic – şi se face o intrare preste dânsa a unei nădejdi mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Şi întrucât s’a făcut preot nu fără săvârşire de jurământ, – pentru că aceia au fost făcuţi preoţi fără săvârşire de jurământ,
21 Iar el cu săvârşire de jurământ a fost făcut preot prin cel care zice către dânsul: „Jurat-a Domnul şi nu se va căì: tu eşti preot în veci.”după rândueala lui Melchisedec.
22 Întru atât s’a făcut Iisus chezaş al unui mai bun aşezământ.
23 Şi aceia într’adevăr au fost mai mulţi făcuţi preoţi, pentru aceea că sunt împiedecaţi prin moarte ca să rămână;
24 Dar el pentru aceea că rămâne în veci are preoţia nestrămutată;
25 Deaceea poate şi să mântuească cu desăvârşire pe cei care se apropie print’însul de Dumnezeu, fiind totdeauna viu, apre a mijlocì pentru dânşii.
26 Căci astfel de arhiereu se cuveneà pentru noi, curat, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoşi, şi fiind mai sus decât cerurile.
27 Care nu are în fiecare zi neapărată trebuinţă să aducă, ca arhiereii, jertfe mai întâiu pentru păcatele sale, apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceasta odată pentru totdeauna, aducându-se jertfă pe sine însuşi.
28 Căci legea pune arhierei oameni care au slăbiciune, iar cuvântul jurământului săvârşit, care fù în urma legii, pune pe Fiul desăvârşit în veci.