1 Deaceea lăsând învăţătura începătoare despre Hristos să înaintăm cu sârguinţă spre desăvârşire, nepunând voi iarăşi temelie cu pocăinţă de lucruri moarte, şi cu credinţă în Dumnezeu,
2 Cu învăţătură despre botezuri, şi punerea mânilor, şi învierea morţilor, şi judecata vecinică.
3 Şi aceasta o vom face, numai dacă Dumnezeu dă voie.
4 Căci este cu neputinţă pe cei care au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s’au făcut părtaşi ai duhului sfânt.
5 Şi au gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor.
6 Şi care au căzut, a-i înoì iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou loru-şi pe Fiul lui Dumnezeu şi-l dau de pildă.
7 Pentru că pământul, care a băut ploaia ce vine adesea preste dânsul şi care naşte verdeaţă folositoare acelora pentru care şi este lucrat, ià parte la binecuvântare dela Dumnezeu:
8 Iar făcând spini şi pălămidă nu este găsit bun şi aproape de blestem este, sfârşitul lui este spre ardere.
9 Dar suntem încredinţaţi despre voi, iubiţilor, de mai bune lucruri şi care ţin de mântuire, şi dacă vorbim astfel.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele lui, prin aceea că aţi slujit sfinţilor şi slujiţi.
11 Dorim dar ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă, pentru încrederea deplină a nădejdii până la sfârşit.
12 Ca să nu fiţi întârzietori, dar următori ai celor care prin credinţă şi îndelungă răbdare moştenesc făgăduinţele.
13 Căci Dumnezeu când a dat făgăduinţă lui Abraam, fiindcă nu aveà să jure pe nimenea mai mare, jură pe sine.
14 Zicând: „cu adevărat binecuvântând te voiu binecuvântà şi înmulţind te voiu înmulţì”:
15 Şi astfel, fiindcă avù îndelungă răbdare, dobândì făgăduinţa.
16 Pentru că oamenii jură pe cel care este mai mare, şi jurământul le este sfârşit spre statornicie a oricărui cuvânt de împotrivire:
17 În aceasta Dumnezeu, voind să arate mai mult moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii lui, mijlocì prin jurământ.
18 Ca prin două fapte nestrămutate, în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, să avem îndemnare puternică noi care am scăpat, ca să ţinem cu tărie nădejdea pusă înainte.
19 Pe care o avem ca ancoră neclintită şi temeinică a sufletului şi intrând înlăuntrul catapeteasmei.
20 Unde a intrat pentru noi Iisus, ca înainte mergător, fiind făcut după rândueala lui Melchisedec arhiereu în veci.