1 Pentru că orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, în cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate,
2 Putând fi îngăduitor către cei neştiutori şi rătăcitori, fiindcă şi el însuşi este împresurat de slăbiciune,
3 Şi pentru aceasta dator este, după cum aduce pentru popor, aşà şi pentru sine să aducă pentru păcate.
4 Şi nimenea nu-şi ià sieşi cinstea aceasta, ci chemat fiind de Dumnezeu, după cum şi Aaron.
5 Astfel şi Hristos nu se mărì pe sine însuşi ca să fie făcut arhiereu, ci cel care vorbì către dânsul: „Fiul meu eşti tu, eu azi te-am născut;”
6 După cum şi în alt loc zice: „Tu eşti preot în veci, după rândueala lui Melchisedec”.
7 Care în zilele trupului său, fiindcă aduse cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt tare şi lacrămi către acela care puteà să-l scape din moarte, şi ascultat fiind pentru temerea sa de Dumnezeu.
8 Deşi Fiu fiind, învăţă ascultare din cele ce pătimì,
9 Şi desăvârşit fiind, se făcù tuturor care ascultă de dânsul pricinuitor de mântuire vecinică.
10 Numit fiind de Dumnezeu, arhiereu după rândueala lui Melchisedec.
11 Despre care avem mult să vorbim şi cu anevoe să spunem lămurit, fiindcă v’aţi făcut întârzietori cu auzurile.
12 Căci voi trebuind chiar să fiţi învăţători de mult timp, iarăşi aveţi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâiu începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi v’aţi făcut având trebuinţă de lapte, nu de hrană tare.
13 Pentru că cine se împărtăşeşte numai din lapte este neştiutor de cuvântul de dreptate, căci este copil;
14 Iar hrana tare este a celor desăvârşiţi, care prin deprindere au simţurile destoinice, spre deosebirea binelui şi a răului.