1 Deci, fiindcă rămâne încă făgăduinţă spre a intrà în repausul lui, să ne temem, ca nu cumva să pară cineva dintre voi că a rămas în urmă.
2 Căci făgăduinţă avem negreşit, după cum şi aceia: dar cuvântul ce fù auzit nu le folosì, fiindcă n’a fost amestecat cu credinţă la cei care auziră.
3 Căci intrăm în repaus cei care am crezut, după cum a zis: „Cum am jurat în mânia mea: nu vor intrà în repausul meu” deşi lucrurile erau făcute dela întemeierea lumii.
4 Pentru că a zis undeva despre ziua a şaptea astfel: „Şi s’au repausat Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile lui”.
5 Şi în acest loc iarăşi: „Nu vor intrà în repausul meu”.
6 Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii într’însul, şi cei mai dinainte care avură făgăduinţă n’au intrat pentru neascultare.
7 Iar hotărăşte o zi „astăzi”, zicând în David după atâta timp, cum s’a spus mai nainte: „Astăzi dacă veţi fi auzit glasul lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”.
8 Căci dacă Iisus i-ar fi dus la repaus, n’ar vorbì Dumnezeu după acestea de altă zi.
9 Deci dar rămâne încă repaus de Sâmbătă, pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Căci cine a intrat în repausul lui, acela s’a şi repausat de lucrurile lui, după cum Dumnezeu de ale lui.
11 Să ne sârguim dar ca să intrăm în acel repaus, ca nimenea să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării.
12 Pentru că viu este cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător şi mai tăietor decât orice spadă cu două tăişuri şi pătrunzând până desparte suflet şi duh, rosturi şi măduve, şi judecător al gândurilor inimei:
13 Şi nu este făptură ascunsă înaintea lui, chiar toate sunt goale şi descoperite ochilor lui, către care avem cuvântul
14 Deci având arhiereu mare, care străbătù cerurile, pe Iisus Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea.
15 Pentru că nu avem arhiereu, care nu poate suferì împreună la slăbiciunile noastre, dar arhiereu ispitit fiind în toate potrivit asemănării noastre, afară de păcat.
16 Deci să ne apropiem cu încredere de tronul darului, ca să luăm milă şi să aflăm dar spre ajutor, la timp cuvenit.