1 Deaceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti, îndreptaţi luarea aminte la trimisul şi arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus,
2 Care este credincios celui care îl rânduì, după cum şi Moise erà credincios în toată casa lui
3 Pentru că acesta a fost învrednicit de mai mare mărire decât Moise, după cum are mai multă cinste, decât casa care a clădit-o desăvârşit.
4 Căci orice casă este desăvârşit clădită de cineva, dar Dumnezeu este care clădì desăvârşit tot.
5 Şi într’adevăr Moise era credincios în toată casa lui ca slugă, spre a dà dovadă de cele ce erau să fie vorbite:
6 Hristos însă ca Fiu este credincios preste casa lui, a cărui casă suntem noi, dacă vom fi ţinut până la sfârşit nesfiala temeinică şi cuvântul de laudă al nădejdii.
7 Deaceea, după cum zice duhul sfânt: „Astăzi, dacă veţi fi auzit glasul lui,
8 Nu învârtoşaţi inimile voastre ca în întărâtare, ca în ziua ispitirii în pustie,
9 Unde mă ispitiră părinţii voştri spre încercare, şi văzură lucrurile mele patruzeci de ani.
10 Deaceea m’am supărat pe neamul acesta, şi am zis: totdeauna sunt rătăciţi cu inima; dar ei nu cunoscură căile mele.
11 Cum am jurat în mânia mea: nu vor intrà în repausul meu”.
12 Luaţi aminte, fraţilor, nu cumva va fi cineva dintre voi inimă rea de necredinţă, ca să se depărteze dela viul Dumnezeu
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce se zice încă: „Astăzi, ca să nu fie învârtoşat cineva dintre voi prin înşelăciunea păcatului:
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom fi ţinut începutul temeinic al încrederii până la sfârşit.
15 Prin aceea că se zice: „Astăzi dacă veţi fi auzit glasul lui, nu învârtoşaţi inimile voastre ca în întunerec”.
16 Cine întărâtară dar, deşi auziră? Dar n’au fost toţi care ieşiseră din Egipt prin Moise?
17 Şi pe cine se supără patruzeci de ani? Nu oare pe cei care păcătuiseră, ale căror trupuri căzură în pustie?
18 Şi cărora se jură că n’au să intre în repausul lui, dacă nu celor care nu ascultară?
19 Vedem dar că nu putură să intre pentru necredinţă.