1 Când Efraim vorbia, era spaimă; era înalt foarte în Israel; Dar de cum a păcătuit prin Baal, a murit. 2 Şi acum păcătuesc din ce în ce mai mult, Şi şi-au făcut loruşi din argintul lor chipuri vărsate, Idoli după măestria lor; Toate acestea sunt lucruri de maiestru Zic ei de dânsele, „Oamenii ce voiesc să jertfească, să sărute viţeii.” 3 Deaceea vor fi ca un nour de dimineaţă, Şi ca roua de dimineaţă, ce trece, Ca pleava, ce se spulberă depe arie, Şi ca fumul în cămin. 4 Dar eu Domnul sunt Dumnezeul tău din pământul Egiptului; Şi alt zeu afară de mine să nu cunoşti; Căci nu este alt mântuitor afară de mine. 5 Eu te-am cunoscut în pustiu, Într’un pământ sec. 6 Dar păscând s’au săturat, S’au săturat, şi s’a înălţat inima lor, Deaceea m’au uitat. 7 Drept care le voiu fi ca un leu, Şi ca un leopard voiu pândi la drum; 8 Îi voiu întâmpina ca o ursoaică lipsită de pui, Şi voiu sfâşia îmbrăcămintea inimii lor, Şi acolo îi voiu înghiţi ca un leu; Fiarele câmpului îi vor sfâşia. 9 Pierdutu-te-ai Israele, Dar în mine este ajutorul tău. 10 Unde este deci regele tău? Să te mântuie acum în toate cetăţile tale! Şi unde sunt judecătorii tăi, de care ai zis: Dă-mi rege şi mai mari? 11 Datu-ţi-am rege întru mânia mea, Dar îl voiu şi lua în urgia mea. 12 Fărădelegea lui Efraim este strânsă, Păcatul său s’a păstrat: 13 Dureri de femeie în facere vor veni asupră-i, Este fiu neînţelept; Căci nu se aţine la timp la spargerea naşterii. 14 Din mâna infernului i-aşi răscumpăra; De moarte i-aşi mântui; Dar haide, moarte, cu ciuma ta! Haide, infernule cu mortăciunea ta! Compătimirea fie ascunsă de ochii mei! 15 Căci deşi este roditor în câmp, Vântul de răsărit va veni; Vântul Domnului se va ridica din deşert, Şi isvorul lui va usca, Şi fântâna lui se va seca; Acesta va răpi tezaurul tutulor vaselor sale cele preţioase. 16 Samaria se va nimici; Căci s’a răsculat asupra Dumnezeului său; Vor cădea de sabie; Pruncii lor cei sugători sdrobi-se-vor, Şi îngrecatele lor se vor spinteca.