1 Israele, întoarce-te către Domnul Dumnezeul tău; Căci ai căzut prin fărădelegea ta. 2 Luaţi cu voi cuvinte şi întoarceţi-vă către Domnul. Ziceţi-i: Ridică-ţi toată fărădelegea noastră, şi primeşte-ne bine; Aşa vom plăti viţeii buzelor noastre. 3 Asiria nu ne va mântui; Nu vom călări pe cai: Şi nu vom mai zice către lucrul mânilor noastre: Sunteţi zeii noştrii; Căci întru tine va afla îndurare cel orfan. 4 Voiu vindeca neascultarea lor, Îi voiu iubi cu bunăvoie! Căci mânia mea s’a întors dela dânsul. 5 Voiu fi lui Israel ca roua: Ca crinul el va înflori, Şi va prinde rădăcinile sale, ca arborele Libanului: 6 Ramurile lui se vor întinde, Mărirea lui va fi ca a maslinului, Şi mirosul lui ca al Libanului. 7 Se vor întoarce cei ce şedeau supt umbra lui, Vor înspica ca grâul, şi vor înflori ca via, Mirosul lui va fi ca al vinului din Liban. 8 Efraim va zice: Ce mai am a face cu idolii? Auzitu-l-am, şi voiu privi spre dânsul: Fi-i-voiu ca un brad verde: Fructul tău va purcede dela mine.
9 Cine este înţelept, Ca să priceapă acesţea? Cu minte, Ca să cunoască acestea? Căci drepte sunt căile Domnului, Şi cei drepţi pe ele umblă; Iar cei fărădelege cad pe ele.