1 Cuvântul Domnului ce a fost către Ioil, fiul lui Petuel. 2 Ascultaţi aceasta, bătrânilor! Şi luaţi în urechi, voi toţi locuitorii ţării! Una ca aceasta întâmplatu-s’a oare în zilele voastre, Ori în zilele părinţilor voştri? 3 Spuneţi de aceasta fiilor voştri, Şi fiii voştri fiilor lor, Şi fiii acestora să spună urmaşilor lor. 4 Mâncat-a lăcusta Cele ce au rămas dela omidă; Şi forfăcarul mâncat-a Cele rămase dela lăcustă; Iar pe cele rămase dela forfăcar Mâncatu-le-a muşiţa, 5 Deşteptaţi-vă beţivilor, şi plângeţi. Şi căinaţi-vă, toţi băutorii de vin, Pentru must: Căci s’a răpit dela gura voastră. 6 Căci un popor s’a suit asupra pământului meu, Puternic şi fără număr: Dinţii lui sunt ca dinţii de leu, Şi măselele le are, ca leul bătrân. 7 Prefăcut-a via mea într’un deşert, Şi a rodit smochinul meu: L-a desgolit cu totul, şi l-a lepădat: Rămas-au albe ramurile lui. 8 Căinează-te, ca o logodnică, încinsă în sac Pentru bărbatul tânăreţii sale! 9 Răpitu-s’a darul de pâne şi libaţiunea Din casa Domnului; Bocescu-se preoţii, servii Domnului. 10 Câmpul s’a pustiit, Ţarina boceşte; Căci grâul s’a pustiit, Mustul s’a stors, Oleiul lipseşte. 11 Ruşinaţi-vă, plugarilor, Căinaţi-vă, vierilor! Pentru grâu şi pentru orz: Că secerişul câmpului a pierit; 12 Via s’a prăpădit, şi smochinul a pierit, Rodiul, palmierul şi mărul, Toţi arborii câmpului s’au uscat: Deaceea a încetat veselia între fiii oamenilor.
13 Încingeţi-vă şi plângeţi, preoţilor, Urlaţi-vă servi ai altarului! Veniţi, petreceţi noaptea în saci, Servi ai Dumnezeului meu! Căci darul de pâne şi libaţiunea au contenit Din casa Dumnezeului vostru. 14 Rânduiţi ajunare, proclamaţi zi sfântă, Adunaţi pe bătrâni şi pe toţi locuitorii ţării În casa Domnului, Dumnezeului voztru; Şi strigaţi către Domnul. 15 Vai de ziua aceea! Căci ziua Domnului este aproape, Şi va veni ca o pierzare dela Atotputernicul. 16 Au nu s’au răpit mâncările de dinaintea ochilor noştri, Desfătarea şi bucuria din casa Dumnezeului nostru? 17 Seminţele putrezesc supt brazdele lor, Grânele s’au deşertat, hambarele s’au stricat; Căci grâul lipseşte. 18 Cum sbier animalele! Rătăcescu-se cirezile de boi; Căci nu au păşune, Da, turmele de oi au pierit. 19 Doamne! către tine voiu striga: Căci focul a mistuit păşunile pustiului, Şi flacăra a ars toţi arborii câmpului. 20 Chiar animalele câmpului doresc de tine; Căci au secat curgerile apelor, Şi focul a mistuit păşunile pustiului.