1 Ziceţi fraţilor voştri: Ammi (poporul meu), şi surorilor voastre: Ruhama (cea îndurată). 2 Certaţi-vă cu muma voastră, certaţi-vă! Căci ea nu este femeia mea, Şi eu nu sunt bărbatul ei; Ca să depărteze desfrânările ei de dinaintea ei, Şi adulterile sale din ţâţele sale; 3 Ca să nu o desbrac până la goliciune, Şi să nu o pun ca în ziua naşterii sale, Şi să nu o fac ca un deşert, Şi să nu o pun ca un pământ sec, Şi să n’o fac să moară de sete. 4 Nu voiu avea îndurare nici de fiii ei, Fiindcă sunt fiii desfrânării. 5 Căci muma lor a desfrânat, Născătoarea lor a făcut ruşine; Căci a zis: Voiu merge după iubiţii mei, Care-mi dau pânea mea şi apa mea, Lâna mea şi inul meu, oleiul meu şi băuturile mele. 6 Deaceea iată, eu voiu îngrădi calea ei cu spini, Şi voiu zidi un zid, Ca să nu-şi afle căile sale. 7 Şi de va alerga după iubiţii săi, nu-i va ajunge; Şi de-i va căuta, nu-i va afla: Atuncia va zice: Voiu merge şi mă voiu întoarce către bărbatul meu cel dintâiu; Căci mai bine mi-era atuncia decât acum. 8 Şi ea nu cunoscu, că eu îi dădeam grâul, mustul şi oleiul, Şi că-i îmmulţiam argintul şi aurul, Pe care-l întrebuinţa pentru Baal. 9 Deaceea şi voiu lua înapoi grâul meu în timpul său, Şi mustul meu în timpul său; Şi voiu trage dela dânsa lâna mea şi inul meu, Pe care i-le dădusem, ca să-şi acopere goliciunea ei. 10 Şi acum voiu descoperi ruşinea ei înaintea iubiţilor ei, Şi nimenea nu o va scăpa din mâna mea; 11 Şi voiu face să înceteze toată desfătarea ei, Sărbătorile ei, lunile cele nouă ale ei, şi sabatele ei, Şi toate sărbările ei. 12 Voiu nimici viile ei şi smochinii ei, De care a zis: Aceasta-i plata mea de meretrice, Pe care mi-au dat-o iubiţii mei; Le voiu preface într’o pădure, Şi fiarele câmpului le vor mânca. 13 Şi voiu pedepsi asupra ei zilele Baalilor, În care le tămâia, Şi se împodobia cu cerceii săi şi cu salbele sale, Şi mergea după iubiţii săi; Iar pe mine m’a uitat, zice Domnul. 14 Deaceea iată, eu o voiu ademeni, Şi o voiu duce într’un deşert, Şi-i voiu vorbi la inimă. 15 Şi dintr’însul îi voiu face vie, Şi valea strâmtorării pentru poarta speranţii: Şi va cânta acolo ca în zilele tânăreţii sale, Şi ca în ziua suirii sale din pământul Egiptului. 16 Şi în ziua aceea, zice Domnul, Mă vei chema: Işi, (bărbatul meu); Şi nu mă vei mai chema: Baali, (domnul meu). 17 Căci voiu depărta numele Baalilor din gura ei, Şi nu-şi va mai aminti numele lor. 18 Şi în ziua aceea voiu încheia legământ pentru dânşii Cu fiarele câmpului, Cu paserile cerului, Şi cu târătoarele pământului; Şi arcul, şi sabia, şi resbelul le voiu stârpi din ţară, Şi voiu face ca ei să locuiască în siguranţă. 19 Şi mi te voiu logodi în veci; Da, mi te voiu logodi în drept şi dreptate, În iubire şi îndurări: 20 Da, mi te voiu logodi în credinţă; Şi vei cunoaşte pe Domnul. 21 Şi în ziua aceea voiu răspunde, zice Domnul, Voiu răspunde cererii cerurilor, Şi acestea vor răspunde cererii pământului. 22 Şi pământul va răspunde cererii grâului, a mustului şi a oleiului; Şi acestea vor răspunde cererii Ezreelului. 23 Şi o voiu sămâna pentru mine în ţară, Şi mă voiu îndura de cea fără îndurare; Şi voiu zice către nepoporul meu: Poporul meu eşti, Şi el va zice: Dumnezeul meu eşti.