1 Ascultaţi, preoţilor, aceasta, Şi luaţi aminte, casă a lui Israel! Şi ia în ureche, caşă a regelui! Căci asupra voastră vine judecata; Pentru că eraţi un laţ la Mizpa, Şi o cursă întinsă la Tabor. 2 Şi ca să ucidă, ascunsu-s’au cei abătuţi în înfundături; Dar eu pe toţi îi voiu pedepsi. 3 Cunosc pe Efraim, Şi Israel nu este ascuns de mine; Şi acum, Efraime, tu desfrânezi, Israel s’a pângărit. 4 Faptele lor nu-i lasă să se întoarcă la Dumnezeul lor, Căci între ei este duhul desfrânării; Şi n’au cunoscut pe Domnul. 5 Şi mândria lui Israel se pleacă înaintea feţii lui, Deci Israel şi Efraim vor cădea în nelegiuirea lor: Ba chiar şi Iuda va cădea cu dânşii. 6 Cu turmele lor şi cu cirezile lor vor merge să caute pe Domnul; Dar nu-l vor afla; S’a tras dela dânşii. 7 Necredincios purtatu-s’au către Domnul. Căci au născut copii străini! Dar acum o lună va fi de ajuns, ca să-i înghiţă pe ei şi moştenirile lor. 8 Suflaţi din trâmbiţă în Ghibea, din trâmbiţă în Rama! Sunaţi tare în Bet-Aven; „Iată-i îndărătul tău, Beniamine!” 9 Efraim va fi în pustiire în ziua mustrării; Între seminţiile lui Israel făcut-am cunoscute cele sigure. 10 Mai marii lui Iuda sunt tot atâţia strămutători de hotare; Vărsa-voiu, ca apa, asupra lor urgia mea. 11 Efraim este asuprit şi sfărâmat prin judecată; Căci de voie a mers în calea urîciunii. 12 Deaceea fost-am lui Efraim ca molie, Şi casei lui Iuda ca putreziciune. 13 A văzut Efraim boala sa, Şi Iuda rana sa. Atuncia a mers Efraim în Asiria, Şi a trimis către regele cel răsboinic; Dar acesta n’a putut să vă însănătoşeze, Nici să vă vindece de rana voastră. 14 Căci eu sunt ca un leu lui Efraim, Şi ca un puiu de leu casei lui Iuda; Eu, eu, voiu sfâşia şi mă voiu depărta, Voiu răpi, şi m va fi cine să scape. 15 Merge-voiu, şi mă voiu întoarce la locul meu, Până ce vor cunoaşte că sunt vinovaţi, şi vor căuta faţa mea; În strâmtoarea lor mă vor căuta.