1 Veniţi să ne întoarcem către Domnul, Căci el a sfâşiat, şi tot el ne va vindeca; El a lovit, şi el ne va lega rana; 2 El într’o zi, două, ne va vindeca: A treia zi ne va scula, Şi vom vieţui înaintea lui. 3 Atuncia vom cunoaşte, şi vom urma a cunoaşte pe Domnul; Luminos ca aurora va răsări el, Şi va veni la noi ca o ploaie, Ca o ploaie târzie, care adapă pământul. 4 Ce să-ţi fac, Efraime! Ce să-ţi fac, Iuda; Căci bunătatea ta este ca nourul de dimineaţă, Şi ca roua de dimineaţă, care trece. 5 Deaceea îi biciuesc prin profeţi. Şi îi ucid prin cuvintele gurii mele; Şi judecăţile vărsate asupră-ţi ieşiră, ca lumina. 6 Căci îndurare voiesc, şi nu jertfă; Şi cunoştinţa de Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. 7 Dar ei călcat-au legământul, ca oricare alt om; În el purtatu-s’au necredincios către mine, 8 În Galaad, cetatea făcătorilor de rele, Plină de urme de sânge. 9 Şi ca o ceată de hoţi ce pândeşte pe cineva, Aşa tagma preoţilor ucide pe drumul la Şechem; Făptuesc rele. 10 Văzut-am lucruri de groază în casa lui Israel: Acolo este desfrânarea lui Efraim; Israel s’a pângărit. 11 Şi pentru tine, Iuda, hotărâtu-s’a un seceriş. Când voiam să întorc prinşii poporului meu.