1 Când voiam să vindec pe Israel, Atuncia se descoperi fărădelegea lui Efraim, Şi răutăţile Samariei; Căci ei fac înşelăciuni; În lăuntru furul întră, Şi hoţii se lăţesc pe afară, 2 Şi ei nu cugetă în inima lor, Că eu ţin minte toată nelegiuirea lor. Acum faptele lor îi împresoară: Ele sunt înaintea feţii mele. 3 Desfată pe rege cu răutatea lor, Şi pe cei mari cu minciunile lor; 4 Toţi sunt adulteri, Sunt ca cuptorul cel aprins al pitarului; Cel ce aţâţă focul se odihneşte numai dela frământarea aluatului Până la dospirea lui. 5 Ziua regelui nostru a venit! Mai marii au slăbit de aprinderea vinului, Şi el însuşi a întins mâna sa batjocuritorilor. 6 Gătesc inima lor, ca pe un cuptor, Stând la pândă: Pitarul lor doarme toată noaptea; Iar dimineaţa el arde ca un foc înflăcărat. 7 Toţi aceştia sunt aprinşi ca un cuptor, Şi sfâşie pe judecătorii lor; Toţi regii lor au căzut: Nu se află între dânşii cine să strige către mine.
8 Efraim s’a amestecat cu popoarele, Efraim este ca o turtă neîntoarsă. 9 Străinii au mâncat puterea lui, şi el nici n’a prins de ştire; Da, peri albi s’au ivit ici-colea pe el, şi el n’a prins de ştire. 10 Şi mândria lui Israel se pleacă înaintea feţii sale; Dar cu toate acestea nu se întorc către Domnul, Dumnezeul lor, Nici nu-l caută. 11 Efraim este ca o porumbiţă proastă, fără de minte, Ei cheamă Egiptul, merg în Asiria; 12 Când vor merge, voiu întinde asupra lor laţul meu, Îi voiu doborî, ca pe paserile cerului; Îi voiu pedepsi, după cum datu-s’a în ştire adunării lor. 13 Vai de dânşii! căci au fugit dela mine: Pierzarea lor! căci au nelegiuit asupră-mi: Eu voiam să-i răscumpăr; Dar ei vorbiră minciuni asupra mea. 14 Şi nu au strigat către mine în inima lor, Ci urlau pe paturile lor: Turbau după grâu şi must, Şi se depărtau dela mine. 15 I-am deprins, şi am întărit braţele lor, Dar ei mi-au socotit-o de rău. 16 Se întorc, dar nu către cel Preaînalt; Ajuns-au ca un arc amăgitor; Mai marii lor cad de sabie pentru turbarea limbei lor: Aceasta fi-va lor spre batjocură în pământul Egiptului.