1 La gură-ţi trâmbiţa! Inamicul vine, ca un vultur asupra casei Domnului, Pentru că au călcat legământul meu, Şi au nelegiuit asupra legii mele, 2 Israel striga-va către mine: „Dumnezeul meu, te cunoaştem.” 3 Israel lepădatu-s’a de bine; Deci să-l urmărească inamicul. 4 Ei şi-au pus regi, dar nu prin mine; Au aşezat mai mari, dar fără ştirea mea: Din argintul lor şi din aurul lor făcutu-şi-au idoli, Ca să fie stârpiţi. 5 Samario, viţelul tău te-a alungat, Aprinsu-s’a asupra lor mânia mea; Până când nu vor putea să se cureţe! 6 Căci unul din Israel, Un maiestru l-a făcut; Deaceea nici nu este Dumnezeu; Deci viţelul Samariei fărâmi se va face. 7 Căci au sămânat vânt, Şi vor secera vârtej: Holde nu vor fi; Şi grânele nu vor da făină; Şi de va da, străinii o vor înghiţi. 8 Israel înghiţi-se-va; Ajuns-au acum între naţiuni Ca un vas netrebnic. 9 Căci s’au suit la Asiria, Ei cari trebuiau să trăească ca asinul sălbatic, singur; Efraim împărţit-a daruri de iubire; 10 Şi deşi a împărţit între popoare, pe acestea tot le voiu aduna; Şi în curând vor tremura pentru tributul ce au să dea regelui domnilor. 11 Căci Efraim a îmmulţit altarele spre a păcătui. Avut-a altare de păcătuire. 12 Scrisu-i-am măreţiile legii mele, Dar socotitu-s’au ca lucru străin. 13 Junghiat-au arderile de tot ale mele, ca să mănânce carnea lor, Deaceea Domnul nu le-a primit; Acum îşi va aminti de fărădelegile lor, şi va pedepsi păcatele lor; Ei se vor întoarce în Egipt. 14 Căci Israel a uitat pe Creatorul său, şi zideşte palaturi; Şi Iuda a îmmulţit cetăţile întărite; Dar voiu trimite foc în ceţăţile lui, Care va mistui palaturile lui.