1 Profeţia împovărătoare asupra Babilonului, pre care o văzu Isaia, fiul lui Amoz: 2 Ridicaţi steag pe muntele pleş! Înălţaţi spre ei vocea, faceţi cu mâna! Ca să între în porţile puternicilor Babilonului! 3 Dat-am poruncă celor însărcinaţi de mine; Chiemat-am pentru îndeplinirea mâniei mele pre vitejii mei, Pre cei voioşi şi falnici ai mei. 4 Iată! voce de mulţime pe munţi, ca şi ceea a unui popor numeros; Vocea vuetului popoarelor, adunate din multe ţări: Domnul, Dumnezeul oştirilor cercetează oastea gata de resbel. 5 Ei vin din pământ de departe, Dela marginea cerurilor, Domnul şi uneltele mâniei sale; Ca să strice toată ţara. 6 Urlaţi, că aproape este ziua Domnului; Ea vine ca o dărăpânare dela Atotputernicul. 7 Deaceea toate mânele slăbesc, Şi inima a tot omul se topeşte; 8 Ei se înspăimântă, Durere şi chinuri îi cuprind; Sunt în durere, ca o femeie în facere; Cu încremenire se uită unul la altul; Feţe de flacără sunt feţele lor. 9 Iată! ziua Domnului vine, Plină de groază, de urgie şi de aprinderea mâniei; Ca să prefacă pământul acela în pustiu, Şi să stârpească depe el păcătoşii lui. 10 Căci stelele cerurilor şi constelaţiunile lor Nu-şi vor da lumina lor; Soarele se va întuneca la răsăritul său, Şi luna nu va răspândi lumina sa. 11 Şi voiu pedepsi lumea pentru răutatea ei, Şi pre cei nelegiuiţi pentru nedreptatea lor; Voiu face să înceteze trufia celor sumeţi, Şi voiu umili îngâmfarea celor puternici. 12 Mai rar voiu face pre bărbat decât aurul curat, Şi pre om decât aurul de Ofir. 13 Deaceea voiu cutremura cerurile, Şi se va clăti pământul din locul său, La urgia Domnului, Dumnezeul oştirilor, Şi în ziua aprinderei mâniei lui. 14 Şi ca o căprioară vânătă, Ca oile, pre care nu le adună nimenea, Se va întoarce fiecare către poporul său, Şi va fugi fiecare către pământul său. 15 Cine din ei se va găsi, va fi străpuns, Şi vor cădea toţi cei uniţi cu ei de sabie; 16 Copiii lor vor fi sdrobiţi înaintea ochilor lor, Casele lor prădate, şi femeile lor siluite. 17 Iată! voiu deştepta asupra lor pre Mezii, Ce nu preţuesc argintul, Şi nu au plăcere de aur. 18 Arcurile lor vor sdrobi pre tânări, Şi de fructul mitrei nu se vor îndura; Ochiul lor nu va cruţa nici chiar pre copii. 19 Aşa Babilonul, podoaba împărăţiilor; Mândria falnică a Chaldeilor, va ajunge Ca Sodoma şi Gomorra, pre care Dumnezeu le-a nimicit. 20 În veci nu va trona, Nu va fi locuit din neam în neam; Nu-şi va întinde acolo Arabul cortul său, Nici păstorii vor poposi acolo turmele lor, 21 Ci fiarele sălbatice ale deşerturilor se vor odihni acolo, Şi bufniţe vor umplea casele lor; Acolo vor locui struţii, Şi caprele păroase acolo vor juca. 22 Şi şacalii vor urla în palaturile lor, Şi balaurii în casele lor de plăcere; Că aproape este să vină timpul lui, Şi zilele lui nu se vor îndelungi.