1 Profeţie apăsătoare deşertului de lângă mare. Cum vârtejele de amiază-zi, ce cutreeră deşertul, Aşa vine el din groaznicul său pământ! 2 Groaznică viziune mi-s’a arătat; Prădătorul pradă, şi răpitorul răpeşte; Urcă-te, Elame! împresoară Media! „Iată, fac să înceteze toate suspinurile lor.” 3 Deaceea coapsele mele s’au umplut de dureri; Şi chinuri m’au cuprins, ca chinurile femeii în facere; Sunt apăsat, de nu pot auzi; Mă turbur, de nu pot vedea. 4 Inima mi-se rătăceşte, Groaza mă înspăimântă, Noaptea desfătării mele mi-s’a schimbat în frică. 5 Ei pregătesc masa, straja veghează, mânâncă şi beau; Sculaţi-vă, mai marilor! ungeţi scuturile! 6 Căci Domnul aşa a zis către mine: „Du-te, pune strajă, Ca să spună ce va vedea.” 7 Şi a văzut călăreţi, călărind doi câte doi, Călăreţi pe asini, călăreţi pe cămile. 8 Şi a ascultat cu luare aminte, cu multă luare aminte, Şi a strigat ca un leu: „Doamne, de strajă stau mereu ziua, Şi la strajă am stat toate nopţile; 9 Şi iată; încoace vin bărbaţi călăreţi, doi câte doi!” Şi profetul a răspuns şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul! Şi toate chipurile cioplite ale zeilor săi au căzut sfărâmate la pământ, 10 O, poporul meu strivit şi călcat în picioare! Ceeace am auzit dela Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel, Făcutu-ţi-am cunoscut.
11 Către mine se strigă din Seir: Pă-zitorule, cât mai este din noapte? Păzi-torule, cât mai este din noapte? 12 Şi păzitorul zise: „Iată, soseşte dimineaţa, dar întunecoasă ca noaptea, De voiţi să întrebaţi, întrebaţi; Şi iarăşi veniţi.”
13 În pădurea Arabiei înoptaţi, Ca-ravane ale Dedaneilor! 14 Aduceţi apă în întimpinarea celui setos, Locui-tori ai pământului Teman! Şi reîntimpi-naţi cu pâni pre cel fugar; 15 Căci fug de sabie, De sabie şcoasă, De arcul cel întins, Şi de greutatea resbelului. 16 Căci aşa a zis Domnul către mine: Încă un an, precum sunt anii unui năimit, Şi va pieri toată mărirea Kedarei; 17 Şi rămăşiţa numărului arcurilor celor puternici ai fiilor Kedarei se va împuţina; Căci Domnul, Dumnezeul lui Israel o zice.