1 Profeţie asupra văiei viziunei. Ce-ţi este, De se suie tot poporul pe învelitori? 2 Tu cea plină de vuet, Cetate sgomotoasă, cetate voioasă! Ucişii tăi n’au fost ucişi de sabie, Nici n’au murit în resbel. 3 Toţi mai marii tăi au fugit împreună, De arcurile inamicilor sunt închişi. Toţi cei ce se află în tine cu toţii sunt închişi, Cari din depărtare fugiseră la tine. 4 Deaceea am zis: Întoarceţi-vă privirea dela mine; voiu plânge cu amar; Nu vă mai osteniţi a mă mângăia pentru dărăpânarea fiicei poporului meu. 5 Că este ziua de turbare, de strivire şi de pustiire A văiei viziunei, dela Domnul, Dumnezeul oştirilor; Ziua surpărei zidurilor Şi a strigărei, ce răsbate până la munţi. 6 Şi Elamul poartă tolba Cu cete de bărbaţi şi de călăreţi, Şi Kirul desvăleşte scutul. 7 Văile tale cele alese s’au umplut de care, Şi călăreţii s’au aşezat la porţile tale. 8 Atuncia s’a ridicat vălul depe ochii lui Iuda: Şi te-ai uitat în ziua aceea la armele din casa pădurii; 9 Şi aţi văzut, că spărturile cetăţii lui David sunt multe; Şi aţi adunat apele iazului de jos; 10 Aţi numărat casele Ierusalimului, Şi aţi stricat casele, ca să întăriţi zidul; 11 Şi aţi făcut între cele două ziduri şanţ, Ca să cuprindă apele iazului celui vechiu; Dar nu v’aţi uitat la făcătorul acestora, Nici nu v’aţi uitat la cel ce din vechime a pregătit acestea. 12 În ziua aceea Dumnezeu, Domnul oştiriloir v’a chiemat La plâns şi la bocet, 13 La pleşuvie şi la încingere cu sac; Dar iată! bucuria şi veselia, Înjungherea boilor şi tăierea oilor, Mâncarea cărnei şi beutul vinului! „Să mâncăm, şi să bem, Căci mâne vom muri.” 14 Şi s’a descoperit urechilor mele prin Domnul, Dumnezeul oştirilor: Cu adevărat, nedreptatea aceasta nu vi-se va ierta până la moartea voastră, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
15 Aşa ziceDumnezeul, Domnul oştiri-lor, Du-te, întră la acest tezaurar, La Şebna, mai marele preste palat, şi zi: 16 Ce ai aci? şi pre cine ai aci? Că aci ţi-ai săpat mormântul tău; Mormânt înalt îşi sapă, În piatră scobeşte locaşul său. 17 Iată, Domnul te va arunca dintr’o aruncătură, omule, Apucându-te cu putere; 18 Ca pre un ghem te va învârti, Şi ca pre o minge te va asvârli într’un pământ înţins; Acolo vei muri, Şi acolo vor fi carele tale cele frumoase, O tu, ruşinea casei domnului tău. 19 Te voiu alunga din starea ta, Şi el te va smulge din postul tău.
20 Şi în ziua aceea Voiu chema pre servul meu Eliachim, pre fiul lui Hilchia; 21 Îl voiu îmbrăca cu vestmântul tău, Şi-l voiu încinge cu cingătoarea ta; Domnia ta o voiu da-o în mâna lui, Şi va fi părinte locuitorilor Ierusalimului, Şi casei lui Iuda. 22 Şi voiu pune pe umărul său cheia casei lui David; Şi va deschide, şi nimenea nu va închide, Şi va închide, şi nimenea nu va deschide. 23 h voiu întări, ca pre un drug pe loc tare, Şi va fi ca un scaun de mărire la casa părintelui său; 24 Şi pe dânsul va atârna toată mărirea casei părintelui său, Pre copiii şi nepoţii săi, Toate vasele cele mici, dela vasul cupelor până la vasul ulcioarelor. 25 În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Drugul, înţepenit pe locul tare, se va depărta, Se va tăia şi va cădea, Şi sarcina deasupra lui va pieri; Căci Domnul o zice.