1 Profeţia asupra Tirului. Urlaţi, corăbii ale Tarşişului, Căci Tirul s’a pustiit, De nu va mai fi într’însul nici casă nici întrare; Din pământul Chitteilor vi-se va descoperi aceasta. 2 Amuţiţi, locuitori ai ţărmului, Pre care-l umplură neguţătorii Sidonului, Ce trec pe faţa mărei; 3 Ale cărui venituri erau semânţa Sihorului, secerişul Nilului, adus pe ape multe, De se făcu târgul popoarelor. 4 Ruşinează-te, Sidoane! căci marea a vorbit, Cetatea mărei, zicând: „Nu mai sunt în dureri de facere, nici nu mai nasc copii, Nici nu mai nutresc tânări, nici nu mai cresc fecioare.” 5 Când va veni ştire Egiptului, Ştire despre Tir, se vor cutremura. 6 Treceţi la Tarşiş! Urlaţi, locuitori ai ţărmului! 7 Au nu este el cetatea voastră cea sgomotoasă, Al cărui început este din zilele vechi? Iată acum picioarele ei o duc să locuiască departe! 8 Cine a hotărît aceasta asupra Tirului, Care împărţia cununi, Ai cărui târgoveţi erau cei mai mari, Şi ai cărui neguţători erau cei mai de seamă ai pământului? 9 Domnul, Dumnezeul oştirilor, a hotărît aceasta; Ca să ruşineze mândria a toată mărirea, Ca să înjosească pre toţi cei mai de seamă ai pământului. 10 Fată a Tarşişului, străbate pământul tău, ca un fluviu, Cingătoarea nu mai este. 11 Întins-a mâna sa asupra mărei, Clătit-a regatele, Domnul dat-a poruncă împotriva acestor Cananei, Ca să se strice cetăţile lor. 12 Şi a zis: „Nu te vei mai bucura, Fecioară siluită, fată a Sidonului; Scoală-te, treci la Chittei; Nici acolo nu vei avea odihnă. 13 Iată pământul Chaldeilor! Poporul acesta nu era nimic; Asirieanul l-a întemeiat pentru cei ce locuesc deşertul; Şi ei ridicară valuri asupra Tirului, Surpară palaturile lui, Şi-l prefăcură în ruini. 14 Urlaţi, corăbii ale Tarşişului; Că pustiitu-s’a cetatea voastră. 15 Şi în ziua aceea Tirul va rămânea în uitare şaptezeci de ani, Cât ţin zilele unui rege; Şi la sfârşitul celor şaptezeci de ani se va cânta de Tir ca de o meretrice: 16 „Ia-ţi citară, umblă prin cetate, Meretrice uitată, Joacă bine, cântă cântări multe, Pentru ca să-şi aducă aminte de tine.” 17 Dar la sfârşitul celor şaptezeci de ani Domnul îşi va aminti de Tir, Şi el se va întoarce iarăşi la câştigul său, Şi va sta în legătură cu toate regatele lumei depe pământ. 18 Dar câştigul lui şi plata lui se vor sfinţi Domnului: Nu se vor păstra şi nu se vor strânge; Ci câştigul lui va fi pentru cei ce locuesc înaintea Domnului, Ca să mânânce, să se sature şi să aibă vestminte trainice.