1 Vai de Ariel, de Ariel, De cetatea în care a tăbărît David; Adăugaţi an preste an; Întoarne-se sărbătorile în cerc; 2 Tot voiu strâmtori Arielul, Şi va fi un bocet şi vaet: Şi-mi va fi un Ariel adevărat. 3 Şi voiu tăbărî în jurul tău, Te voiu strâmtori cu val, Şi voiu ridica întărituri asupra ta; 4 Aşa vei fi înjosit, vei vorbi ca din pământ, Şi vorba ta va fi slabă, ca şi cum ar ieşi din pulbere, Şi vocea ta va fi ca a necromantului, ieşind din pământ, Şi cuvântarea ta va fi ca o şoaptă din ţărână. 5 Dar ca pulberea cea măruntă va fi mulţimea inamicilor tăi, Şi mulţimea celor groaznici ca pleava spulberată: Şi aceasta se va face într’o clipă, de odată. 6 Ea va fi pedepsită de către Domnul, Dumnezeul oştirilor, Cu tunet, cu cutremur şi cu vuet mare, Cu vifor şi furtună, Şi cu vulvătae de foc mistuitor. 7 Da, mulţimea tutulor popoarelor, ce se vor lupta asupra Arielului, Toate câte se vor lupta asupra lui şi asupra întăririlor lui, şi-l vor strâmtori, Vor fi ca visul ce se vede noaptea; 8 Va fi Cum e visul celui flămând, căruia îi pare că mânâncă: Dar iată, se deşteaptă, şi foamea lui este neînduplecată; Sau, cum e visul celui însetat, căruia îi pare că bea, Dar iată, se deşteaptă, şi este slab, şi setea lui este neastâmpărată; Aşa va fi mulţimea tutulor popoarelor, Ce se vor lupta asupra muntelui Sion.
9 Înmărmuriţi-vă şi înlemniţi, Orbiţi-vă şi fiţi orbi, Voi ce sunteţi beţi, dar nu de vin, Voi ce vă clătinaţi, dar nu de beutură îmbătătoare; 10 Căci Domnul a vărsat asupra voastră spirit de somn adânc, Şi a închis ochii voştri; Preste profeţii şi preste capii voştri, preste văzători a pus văl; 11 Aşa că toată viziunea este pentru voi, Ca cuvintele unei cărţi sigilate, Ce se dă cuiva, ce ştie carte, Zicându-i-se: Ceteşte aceasta, rogu-te; Şi el răspunde: Nu pot, că este sigilată; 12 Apoi se dă cartea celui ce nu ştie carte, Zicându-i-se: Ceteşte aceasta, rogu-te; Şi el răspunde: Nu ştiu carte. 13 Deaceea zice Domnul: Fiindcă poporul acesta se apropie de mine cu gura sa, Şi mă onorează cu buzele sale; Dar inima lui este departe de mine, Şi temerea lui de mine este ca o poruncă învăţată dela oameni: 14 Deaceea, iată, lucruri din ce în ce mai minunate voiu săvârşi asupra poporului acestuia, Minunate şi straşnice: Că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, Şi cuminţia cuminţilor săi se va ascunde. 15 Vai de cei ce-şi ascund adânc planurile lor de Domnul, Şi faptele cărora sunt de întunerec; Şi zic: Cine oare ne va vedea? Şi cine oare ne va lua seamă? 16 O, ce zăpăciţi sunteţi, Au doar să se socoată olarul ca lutul? Au doar va zice zidirea de cel ce a zidit-o: Nu el m’a zidit? Sau va zice făptura de cel ce a făcut-o, Că nu se pricepe?
17 Au nu încă prea puţin timp, Şi Libanul se va schimba în câmpie roditoare, Şi câmpia roditoare se va socoti ca o pădure. 18 Şi în ziua aceea surzii vor auzi cuvintele cărţii, Şi ochii orbilor vor vedea din ceaţă şi din întunerec; 19 Şi cei blânzi vor îmmulţi bucuria lor în Domnul, Şi cei lipsiţi între oameni se vor desfăta în sfântul lui Israel. 20 Căci cel groaznic se va sfârşi, şi cel batjocuritor va pieri, Şi toţi cei ce veghiau nedreptatea se vor stârpi: 21 Cei ce condamnă pre om la judecată, Şi pun cursă celui ce mustră la poartă, Şi prin înşelăciune strică pre cel drept. 22 Deaceea Domnul, care a mântuit pre Abraam, aşa zice despre casa lui Iacob: Iacob nu se va mai ruşina, Şi faţa lui nu se va mai îngălbeni. 23 Căci, când vor vedea pre copiii lor, lucrul mânelor mele, În mijlocul lor vor sfinţi numele meu, Vor sfinţi pre Sfântul lui Iacob, Şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24 Şi cei rătăciţi cu spiritul vor învăţa priceperea. Şi cei îndărătniciţi vor primi învăţătură.